Ioan Catalin NECHIFOR

Săptămâna trecută am avut ocazia să mă întâlnesc în Parlamentul European cu 35 de tineri şi tinere din Sibiu, însoţiţi şi de câteva persoane un pic mai în vârstă.

Vizita la Bruxelles venea ca o recompensă pentru faptul că au participat ca voluntari, în toamna anului trecut, la organizarea celei de a III-a Adunări Ecumenice Europene, eveniment care a reunit personalităţi ale vieţii religioase şi sociale de pe întreg teritoriul european.

În primul rând, nu mică mi-a fost mirarea să văd că mai există acţiuni de voluntariat, în special în rândul celor tineri. Şi e bine să fie aşa, pentru că, în unele cazuri intervine şi motivarea sau răsplata într-un fel sau altul.

„Negociată” la 15 minute de către ofiţerul de presă al delegaţiei social democrate la Parlamentul European, întâlnirea cu grupul de la poalele Făgăraşului s-a transformat într-o cascadă de întrebări şi răspunsuri dintre cele mai diverse.

Obişnuiţi cu un anumit regim de interacţionare, pentru că înainte cu câteva ore au fost primiţi la Comisia Europeană, tinerii şi tinerele, în marea lor majoritate pentru prima oară în capitala Europei, au devenit foarte interesaţi, după ce le-am povestit câteva dintre particularităţile parlamentului.

Plaja de întrebări a fost una foarte variată, de la modul în care suntem priviţi noi, românii, în Europa, la diferenţele de sistem social care ne-au separat, în trecut, de lumea occidentală.

În cele din urmă, după aproape 2 ore de „parlamentări” şi evident după fotografiile de rigoare, în holul cu drapele de la intrarea pentru public, am fost nevoiţi să ne luăm rămas bun şi să contăm pe ceea ce am reuşit să învăţăm unii de la alţii.

Pentru mine, chiar dacă m-am predat necondiţionat şi am acceptat toate întrebările, acest tip de interacţionare cu un grup de adolescenţi a însemnat o sursă de informare şi de cunoaştere a modului în care noua generaţie percepe frământările momentului în România.

Având în spate prestaţia anterioară ca voluntari într-o acţiune religioasă, unele întrebări au avut legătură cu biserica, cu modul în care politicul ţine sau nu cont de caracterul aparte al naţiunii noastre, care nu înseamnă altceva, decât faptul că majoritatea largă crede în Dumnezeu, iar gradul de încredere în Biserică este încă la un nivel ridicat.

Au fost şi frământări în legătură cu subiectele fierbinţi de pe scena politică, direcţionarea întrebărilor arătându-mi clar faptul că aglomerarea de subiecte politice în viaţa cotidiană îşi pune amprenta şi asupra celor mai tineri, care sunt informaţi suficient de bine, chiar dacă, în unele cazuri, pot cădea pradă manipulării practicate de principalii actori ai scenei politice româneşti.

Un astfel de exerciţiu cred că ne-a fost de folos tuturor, iar mie îmi dă speranţa că generaţia care vine poate continua reformarea României în ansamblu, mai ales prin prisma faptului că ei reprezintă cu adevărat prima generaţie de români care s-au născut după 1989.

Sper să nu uite trecutul, sper să-l înţeleagă fără a-l condamna în mod neapărat şi sper să nu repete anumite greşeli pe care, se pare, le tot repetăm ciclic de-a lungul istoriei.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O nouă generaţie.

Comentarii