Cezar IOJA

Sigur, această perioadă încă nu a trecut, dar e puţin probabil ca într-un an de zile situaţia să se schimbe în aşa fel încât să invalideze fondul acestui articol.

Legătura mea cu oraşul Vatra Dornei este una extrem de puternică din toate punctele de vedere şi nu pot asista impasibil la ceea ce se întâmplă cu oraşul nostru.

Suntem la mijlocul lunii ianuarie, şi parcările hotelurilor şi pensiunilor din Vatra Dornei sunt aproape goale, în ciuda investiţiilor făcute de proprietarii acestora pentru a le aduce la un nivel apropiat de cerinţele europene.

Acum 20 de ani acest lucru era de neimaginat în Vatra Dornei, unde în această perioadă cu greu mai găseai un loc de cazare. Dar atunci, comparativ cu acum, Dorna avea amenajate pârtii de schi alpin şi fond cu adevărat competitive pentru acele vremuri, pârtie de sanie unde se desfăşurau competiţii naţionale şi internaţionale, avea o bază sportivă şi trasee montane pentru pregătirea aerobă a echipelor de fotbal, handbal, rugby ş.a.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, în ciuda optimismului care ne stăpâneşte pe cei mai mulţi dintre noi, un lucru este extrem de evident –din momentul de faţă intrăm în competiţie nu doar cu staţiunile turistice româneşti, ci şi cu cele din întreaga Europă, acum turistul român şi cel european putând face o analiză comparativă între ceea ce oferim noi şi ceea ce oferă ceilalţi, în condiţii de preţuri relativ asemănătoare.

Despre condiţiile oferite de staţiunile montane occidentale nu cred că sunt multe de comentat, dar ceea ce este cu adevărat periculos pentru viitorul turistic al staţiunii Vatra Dornei este că multe zone fără tradiţia noastră reuşesc o dezvoltare rapidă în ceea ce priveşte infrastructura subterană, rutieră şi turistică.

Este de neiertat pentru toţi cei care au condus destinele Dornei în aceşti aproape 20 de ani că oraşul se confruntă cu aceleaşi probleme în alimentarea cu apă, canalizare, ecologizare, iluminat, infrastructura rutieră.

Este de neexplicat pentru turiştii ce ne vizitează în această perioadă faptul că Dorna nu are pârtie de schi iluminată, dotată cu instalaţie de zăpadă artificială şi o bază de antrenament atractivă pentru mai multe echipe sportive.

Pentru o mare parte din staţiunile turistice autohtone aceste probleme reprezintă doar trecutul, iar faptul că staţiunile de pe Valea Prahovei doresc organizarea Olimpiadei de iarnă din 2022 reprezintă răspunsul la întrebarea de ce staţiunile lor sunt pline de turişti, iar Vatra Dornei este în mare parte liniştită.

În opinia mea, răspunsul trebuie găsit în altă parte. Faptul că oraşul a fost condus în această perioadă de oameni legaţi prin cordonul ombilical de trecut, oameni cu aceeaşi mentalitate, viziune şi comportament, oameni rupţi de realitatea modernă, europeană, ce tratează cu profund dispreţ valorile democraţiei, transparenţa şi dialogul. Aceasta este principala problemă cu care se confruntă societatea românească în general, şi cea dorneană în mod special.

Din discuţiile libere pe care le port zilnic cu cetăţenii Dornei, reiese extrem de clar că cei 20 de ani avansaţi de dl.Silviu Brucan sunt pe sfârşite, iar cei care ne conduc în aceste zile vor primi un vot de blam de la populaţia care-i va răsplăti astfel pentru toate promisiunile neonorate de până acum, iar gospodarul numărul 1 al oraşului va deveni un om ce preţuieşte o altă tablă de valori, un om mai puternic fizic şi mental, mai motivat, şi, în primul rând, un om ce va reuşi să transforme în realitate visele dornenilor.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului După 20 de ani.

Comentarii