Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Au trecut aproape două decenii de la Revoluţia din decembrie 1989 şi viaţa politică românească a ajuns într-un impas major. Dacă cetăţenii României fac eforturi oneste de a se integra în U.E., nu acelaşi lucru se poate spune despre clasa politică, care a rămas încă la obiceiurile tranziţiei, încălcând regulile jocului politic democratic şi ale economiei de piaţă, capturând statul şi instituţiile sale, folosindu-le doar în interes propriu, prin mecanisme de corupţie la nivel înalt.
Partidele politice care s-au succedat la guvernare în întreaga perioadă postdecembristă au practicat un limbaj dublu în legătură cu corupţia. În mod public, au făcut declaraţii sforăitoare despre combaterea corupţiei, înfiinţând instituţii în acest sens, dar în subteran, guvernanţii au generalizat reţelele corupţiei dincolo de graniţele de partid.
Metodele folosite au fost dintre cele mai diverse, de la trucarea licitaţiilor şi prăbuşirea sistemului bancar de stat, până la reglementari ce vizează favorizarea unor categorii de oameni de afaceri.
Realitatea arată că, în continuare, guvernanţii folosesc un limbaj dublu, vorbesc frumos în public împotriva corupţiei dar, în activitatea cotidiană, îşi umplu buzunarele pe seama cetăţenilor oneşti care alimentează bugetul statului.
Este un eşec şi trebuie să ni-l asumam în comun, toţi cei care într-un fel sau altul am participat la viaţa politică românească în toţi aceşti ani, şi am dori sincer să corectăm aceste probleme.
Totuşi, nu putem lăsa lucrurile aşa.
A ne recunoaşte eşecul şi a accepta partea de responsabilitate pentru aceasta, este un pas necesar, dar nu şi suficient.
Trebuie făcut mai mult.
Evoluţiile politice din ultimele luni reprezintă punctul culminant în istoria corupţiei din România.
Dezvăluirile făcute de mass-media în ultimul timp în legătură cu faptele de corupţie săvârşite de guvernul Tăriceanu umilesc nu numai numele de “liberal”, ci însăşi România şi cetăţenii săi. Este probabil cel mai corupt guvern postdecembrist.
Ce putem face?
Fie lăsăm lucrurile aşa, şi anume să tolerăm corupţia, caz în care cetăţenii U.E. şi ai României să creeze un mare eveniment social, fie începem să devenim serioşi şi să terminăm cu a genera corupţie.
“Deşteaptă-te, române” este imnul nostru naţional şi este o frază folosită inclusiv de Hans-Gert Poettering în discursul sau în parlamentul reunit al României.
Ce poate fi mai sugestiv decât un neamţ care ne spune să ne deşteptăm.
Oameni buni, nu mai daţi şi nu mai primiţi şpagă, indiferent că este caltaboş sau palincă.
Fiţi români demni!
În rest, să auzim numai de bine şi fiţi cu lupa pe politică, pentru că nu este întotdeauna ceea ce pare a fi."
