Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Timp de 2 zile, Suceava a devenit capitala chinologică română, aici la noi având loc prima ediţie a Simpozionului Naţional „Ciobăneştii Româneşti”. Ştiaţi că în ţara noastră minunată există cel puţin 3 rase de câini ciobăneşti? Carpatin, mioritic şi, surpriză, ciobănescul românesc de Bucovina. Da, aţi citit bine, o rasă de câine din Bucovina, care sperăm să primească în scurt timp omologarea internaţională provizorie, procedură ce se desfăşoară în prezent la Federaţia Chinologică Internaţională. Am fost surprins să aflu sâmbătă de o posibilă nouă rasă, denumită generic corb, care are ca acoperire geografică zona Carpaţilor Meridionali. De departe însă, zona noastră rămâne un areal important, unde se regăsesc crescători de elită, dar şi oameni iubitori de animale, care pun suflet, timp şi resurse materiale pentru a promova un produs unic românesc. Am aflat, cu şi mai mare surprindere, faptul că România nu are în acest moment NICIO RASĂ OMOLOGATĂ. De nici un fel, în condiţiile în care, aici la noi, creşterea animalelor şi dragostea pentru ele datează cu siguranţă din timpurile cele mai străvechi. Curios, ba mai mult, tragic şi stupefiant. Dacă alte naţii, mai puţin binecuvântate cu vieţuitoare şi cu locuri mirifice, au ştiut să îşi promoveze cele puţine atu-uri pe care le aveau, noi românii, am stat cu mâinile în sân şi am aşteptat ca, rând pe rând, toate produsele şi brandurile noastre tradiţionale să fie clamate şi obţinute ca atare, de alte ţări, mai mult sau mai puţin învecinate. Şi, har Domnului, avem cu ce ne lăuda. De la semigreul şi trăpaşul românesc, în ceea ce priveşte cabalinele, la bruna de Maramureş şi sura de stepă la bovine, de la mangaliţa în domeniul porcinelor la galinaceele gât golaş de Transilvania. Aşadar, felicitări Asociaţiei Chinologice Române pentru strădania de a fi reuşit ceea ce statul român nu a poftit sau putut. Avem aproape trei rase de câine cu care ne putem mândri şi putem sta cu fruntea sus în faţa oricărui crescător sau posesor de exemplare canine din lume. Spunem adeseori că cel mai bun prieten al omului este câinele. Perfect adevărat, numai că reciproca nu se prea adevereşte şi este păcat, pentru că, de la prietenii noştri necuvântători ar trebui să învăţăm mai mult. Devotamentul faţă de stăpân, dragostea nemărginită care se poate citi în privirea unui câine atunci când primeşte mâncare, un cuvânt bun, sau pur şi simplu un gest minimal de băgare în seamă. Şi nu în ultimul rând, durerea profundă pe care o trăieşte un câine atunci când îşi pierde stăpânul. Dar, noi, în acelaşi timp, suntem preocupaţi de cu totul şi cu totul alte priorităţi. Promovăm caltaboşul şi pălinca de Maramureş, plicul de Dorobanţi şi mai mult decât atât, cei tineri din PNL văd ca sunt tare grăbiţi, după trei ani de guvernare, să înceapă să promoveze oameni, produse şi valori româneşti. Cam târziu şi mă tem că demersul lor este anulat de prestaţia jalnică a unor seniori liberali. Halal România.
"
