Ce ar fi trebuit să ştie Donţu.

Dintotdeauna PSD-ul a fost campionul promisiunilor electorale fără acoperire. Şi la aceste alegeri, oferta electorală pesedistă este cea mai deşănţată, frizând absurdul. Unde mai pui că această ofertă a fost masiv plusată, inconştient şi demagogic, la nivel local. Aşa cum s-a văzut pe un post naţional de televiziune, pesediştii din Bârlad, parcă, au fost singurii pesedişti corecţi. Au montat în centrul târgului cortul cel roşu şi au dat, la propriu, gogoşi la tot electoratul. Pesediştii suceveni, gurile rele spun că şi-au cam terminat făina cu pomenile de pe zona Dornelor, se mulţumesc, aici, la Suceava, să ofere la tot cartierul  gogoaşa înfiinţării unei noi zone industriale.

Datorită poziţionării geografice excentrice, a accesului dificil pe căile de comunicaţie rutieră, feroviară şi aeriană, a unei anume rigidităţi din partea autorităţilor locale, a lipsei de tradiţie în profesiile tehnice şi lucrative, atât înainte de 1989, dar şi după, Suceava şi întreaga parte de Nord a Moldovei a fost şi este o zonă puţin dezvoltată din punct de vedere industrial. Dintotdeauna aici a existat un exces de forţă de muncă, stins printr-un exod semnificativ, înainte de 1989, către alte zone din ţară, iar după, în străinătate. Dezvoltarea industrială a Sucevei, atâta cât a fost ea, s-a produs tardiv, pe finalul regimului comunist.

Nu întâmplător, industria suceveană a căzut dramatic, imediat după 1989. Dezvoltările de după 1989, expresie, în mare măsură, a legilor pieţei, a cererii şi a ofertei, s-au produs pe cu totul alte direcţii decât cele industriale: comerţ, servicii şi turism. Nu întâmplător strategia cu care echipa PDL a domnului Gheorghe Flutur a câştigat alegerile locale presupune o dezvoltare, în principal, a turismului, infrastructurii judeţene şi a serviciilor. Aceasta este dezvoltarea pretabilă zonei noastre şi care va conduce la multe locuri de muncă. De regulă, acolo unde vrei să faci turism, comerţ şi servicii eviţi să pui fabrici şi uzine.

 Domnul Donţu ar trebui să ştie având, totuşi, studii juridice şi o anume experienţă în administraţia locală, dar şi în mediul de afaceri, că dezvoltarea unei zone industriale în municipiul Suceava nu are cum să facă obiectul unei legi. Nu credem că domnia sa este atât de ignorant încât să nu conştientizeze acest fapt. Probabil că ideea transformării iniţiativei de înfiinţare a noii zone industriale Suceava în Lege a apărut în capul domnului Donţu din mimetism. Avem exemplul tragicomic al altor candidaţi care au autoproclamat tot felul de poveşti şi snoave juridice la rang de legi. Dacă ne-am procopsit, în plină campanie electorală, cu Legile lui Băişanu, Legile lui Rozopol, de ce nu am avea şi legea Donţu?

 

Donţu – ca un nepot al mătuşii Tamara.

Ne întrebăm de ce domnul Donţu, atât de interesat de promovarea industriei în zona Sucevei, nu a mişcat nici un deget în mandatul 2000-2004, când avea toate pârghiile: la guvern - Năstase, la Consiliul Judeţean - Mîrza, parlamentar de Suceava - Cozmâncă, deci cam toată floarea cea vestită a pesedeului în apus. În acea vreme, atât în calitate de consilier judeţean cât şi de preşedinte executiv al Camerei de Comerţ şi Industrie putea să se implice efectiv pentru iniţierea măcar a unui parc industrial; temei legal exista: Legea nr.134 din 2000, privind regimul parcurilor industriale.

Să revenim la conceptul de ,,zonă industrială’’. Autorităţile publice locale sunt cele care, la nivelul întocmirii Planului de Urbanism General şi a Regulamentului de urbanism, definesc astfel de zone. Zonele industriale din marile oraşe au dispărut una câte una.

Dar în România au mai şi apărut zone industriale. La Sibiu, pentru înfiinţarea unei astfel de zone, municipalitatea  a scos la licitaţie, începând cu 4000 lei/mp, un teren care îi aparţinea. Oraşul Pecica (la 25 de kilometri de Arad şi 15 kilometri de Battonya) a pus la dispoziţie 18 ha, lângă graniţa româno-maghiară, unde a dezvoltat cu firme italiene o zonă industrială, atrăgând şi forţă de muncă din Ungaria. Un alt tip de exemplu îl constituie zona industrială Ocna Sibiului, la 13 km de Sibiu,  unde investitorul german Viktor Spack a investit 11 milioane de Euro pentru a crea pe 51 de ha o zonă industrială cu toate facilităţile: reţea de apă, reţea de canalizare menajeră cu staţie de epurare, reţea de canalizare pluvială, reţea de energie electrică de putere, reţea de telecomunicaţii, reţea de gaze, reţele de iluminat stradal, străzi pentru trafic greu, alei pietonale, spatii verzi şi racord la calea ferată. Zona este în plin proces de populare, la preţul de 35 E/mp fără TVA.

La Braşov unde, la fel ca la Suceava, municipalitatea nu mai dispune de terenuri pentru dezvoltări industriale, consultanţii realizează, împreună cu reprezentanţii Agenţiei de Dezvoltate Durabilă a judeţului Braşov şi ai Asociaţiei Metropolitane Braşov, un studiu care are ca obiect „Vizualizarea conceptului de dezvoltare a zonelor industriale în municipiul Braşov şi comunităţile învecinate prin intermediul hărţilor, proiectelor, schiţelor şi a textelor descriptive şi explicative”. Nu întâmplător primarul Sucevei Ion Lungu a lansat ideea constituirii în jurul Sucevei a unei asociaţii metropolitane.

 

Gogoşeria „La Ovidiu”. Sau  „Ia gogoaşa, neamule!”

Domnul Donţu ar trebui deci să ştie că pentru a constitui o zonă industrială este nevoie în primul rând de teren, utilităţi, căi de acces şi în al doilea rând de investitori puternici interesaţi de zonă. Din nefericire Suceava nu îndeplineşte niciuna din aceste două condiţii. La nivelul municipiului este un deficit de câteva sute de ha care trebuie retrocedate cetăţenilor în baza legilor funciare. Cât despre apetitul investitorilor pentru Suceava, ce să mai vorbim. Până acum, în ultimii 20 de ani, nu s-a prea manifestat, de acum, în plină criză financiară, şi mai puţin probabil să existe interes pentru dezvoltări industriale în Suceava.

Totuşi, domnul Donţu se încăpăţânează să susţină că va promova Legea unei noi zone industriale în Suceava. O chestiune care, aşa cum am arătat în toate exemplele de mai sus, nu se face printr-o lege. Ca să spălăm obrazul de jurist al domnului Donţu îi sugerăm o posibilă modificare legislativă pentru facilitarea constituirii de zone industriale. Spre deosebire de legislaţia europeană, în cea românească nu este posibilă expropierea în vederea constituirii unor zone industriale. Domnule Donţu, dacă vă place să vă jucaţi de-a legiuitorul,  propuneţi asta. Şi dacă parlamentul va aproba această modificare legislativă, aveţi arma pentru a obţine terenul necesar pentru visul dumneavoastră măreţ. Numai că va trebui să expropiaţi cetăţenii suceveni şi poate, în locul cartierului Iţcani sau Burdujeni Sat, va apare zona industrială Donţu-PSD.

Prin urmare, conştient sau, mai ştii, inconştient, Ovidiu Donţu, s-a prezentat în faţa alegătorilor cu o soluţie falsă. A oferit sucevenilor o gogoaşă râncedă. A mizat pe lipsa de documentare a unora şi pe nostalgiile altora. Nu neagă nimeni necesitatea creării de locuri de muncă, cu atât mai mult cu cât parte dintre conjudeţenii noştri, pe fondul crizei economice, se vor întoarce acasă. Dar nu ceea ce propune Donţu este soluţia. O himeră rămâne o himeră, chiar dacă Donţu a amăgit nişte oameni să semneze pentru ea. Este cu totul dezamăgitor să constaţi că goana nebună după voturi îi face pe unii, precum domnul Donţu, să  coboare atât de jos ştacheta, până la  nivelul de ,,Ia gogoaşa, neamule!’’

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului ,,Legea zonelor industriale”, gogoaşa electorală râncedă cu care Donţu intoxică electoratul sucevean.

Comentarii