În 1993, Aurel Olărean, pe atunci un mic întreprinzător local, a fost judecat pentru comiterea unui grav accident rutier, fiind condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare. Motivul: ucidere din culpă. Potrivit sentinţei penale, Olărean a ajuns în boxa acuzaţilor, după ce în dimineaţa zilei de 17 septembrie 1991 a fost protagonistul unui cumplit accident rutier petrecut pe raza municipiului Rădăuţi. Olărean se afla în acea dimineaţă la volanul unui autoturism proprietate personală, în maşină fiind şi o altă persoană, un anume Constantin Ciornei. La un pasaj de cale ferată din oraş, Olărean a ignorat instalaţia de avertizare şi nu a oprit, maşina fiind izbită în plin de un tren. Impactul a fost nimicitor. Maşina lui Olărean a fost târâtă pe o distanţă de peste 130 de metri, pasagerul din dreapta decedând.

*

În urma lui Constantin Ciornei au rămas o văduvă îndurerată şi un copil care la acea vreme avea 2 ani şi opt luni. După 2 ani de procese, instanţa îl condamnă pe Olărean la trei ani cu suspendare pentru ucidere din culpă şi stabileşte să achite familiei o sumă de circa 98o.000 lei, achitată cu mărinimie de acesta rotund, la un milion de lei, toţi banii o dată şi nu în tranşe, cum ar fi preferat mama, ca să ţină pasul cu inflaţia. Cu aceşti bani s-a absolvit de orice obligaţie, fără să mai fie vreodată curios să întrebe de băiat, de familie, cum se descurcă şi dacă se descurcă. Băiatul a împlinit 18 ani în ianuarie anul trecut, pe când era în clasa a XI-a. Acum se pregăteşte de bacalaureat şi îşi doreşte să meargă la facultate. Bunica băiatului, Eugenia Onesciuc, e cu inima strânsă şi cu ochii înlăcrimaţi, nici ea nici mama nu îndrăznesc să-i frângă zborul din lipsa banilor pentru facultate. Iar demnitatea în care şi-a purtat durerea în toţi aceşti ani o împiedică să se ducă la cel care a lăsat un copil fără tată şi o soţie fără soţ pentru a-i cere bani.

*

Bunica a adunat multă tristeţe şi multe lacrimi în aceşti ani care au trecut de la tragedie. Durerea nu i-o ştiu decât cei apropiaţi. A făcut tot ce a putut ca să-şi ajute fiica să-şi crească băiatul. Din clasa I şi până într-a VIII-a l-a luat la ea, la Suceava, unde a făcut şi şcoala, căci mama trebuia să meargă la serviciu, ca să se poată întreţine. Când a ieşit la pensie, s-a mutat la Rădăuţi, să fie toţi împreună. În tot acest timp s-au descurcat cu pensia bunicii şi ajutorul de la mama, fără nici un fel de ajutor din altă parte. „Băiatul acum termină liceul, poate ajunge la o facultate, ne punem problema de unde vom plăti taxele de şcolarizare. Este foarte greu. Ne-am gândit că ar trebui să primim un ajutor, un ajutor din partea celui care în atâţia ani de zile, sunt deja 16 ani, nu ne-a întrebat vreodată dacă avem nevoie de ceva, că la urma-urmei era dator, măcar să fi întrebat. Dacă-l refuzam, îl refuzam… eu, ca bunică, în condiţiile în care ştiam că-mi este foarte-foarte greu, puteam să accept acel ajutor de la el”.

*

Deputatul Olărean a omorât acum 16 ani un om, tatăl unui copil. Acel copil, care a crescut fără tată, acum riscă să nu poată merge la facultate, căci Olărean, acum printre cei mai bogaţi oameni din Rădăuţi, nu a considerat necesar să se intereseze de soarta lui. Astfel, poate ucide din nou. Ucide visele unui tânăr.

Biroul de presă PSD

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului 1 milion de lei vechi, atâta reprezintă pentru deputatul Aurel Olărean viaţa unui om.

Comentarii