Aceste pagini, în care se regăsesc momente luminoase şi tragice ale unei vieţi excepţionale, sunt printre cele mai captivante şi cele mai intense pe care le‑a scris autorul „Orei
Cartea descrie copilăria unui poet, tinereţea, anii de formare a unui om până la catastrofa istorică ce va înghiţi Regatul României în care s‑a născut.
La fel ca tatăl său şi ca strămoşii săi, Virgil Gheorghiu trebuia să ajungă preot. Sărăcia lucie din copilărie îi va închide însă porţile seminarului. Intră la Liceul Militar, unde, vreme de opt ani, va purta uniforma regelui înainte de a se consacra în întregime poeziei, căreia îi va fi credincios ca unei rugăciuni osârdnice.
Dar acolo, în apropierea frontierei sovietice, lupoaica Istoriei e prezentă cu cortegiul ei de masacre, de teroare, de exterminare, de cadavre îngheţate.
În curând, atunci când Virgil Gheorghiu se va căsători cu avocata Ecaterina Burbea - ce va reuşi să obţină achitarea unei tinere din popor, ucigaşă a seducătorului sau - izbucneşte al Doilea Război Mondial.
Este sfârşitul unei lumi, în care Regatul României dispare sub valul Armatei Roşii. Vocaţia de scriitor nu este însă oare aceea de a reda viaţa acestei ţări pierdute, a copilăriei pe care o reanimă aici cu o memorie intactă şi cu o sensibilitate de foc?
Iată, scris cu pasiune, romanul adevărat al unei existenţe şi mărturia unui poet, a unui preot şi a unui soldat. A unui om „a cărui privire preface colbu‑n aur”.
„Memoriile sunt opera mea capitală”, scrie autorul. „Această carte este suma credinţei mele, a asprelor mele nevoinţe, a pasiunilor şi tuturor faptelor mele, după care voi fi judecat de posteritate, de oameni, iar la Judecata de Apoi, de Dumnezeu”.
Sursa: www.libris.ro