Radu Paraschivescu: „Fluturele negru”

Unii i-au spus „pictorul nopții eterne“, alții au deslușit în el Anticristul picturii. Unii i-au admirat forța creatoare, alții i-au deplans prăbușirile. Iubit și blamat, violent și generos, niciodată împăcat cu sine sau cu lumea, Michelangelo Merisi, alias Caravaggio, își scrie romanul vieții când cu pana, când cu pensula, când cu spada. În Roma începutului de secol XVII, printre cârciumari și marchizi, prostituate și cardinali, cartofori și târgoveți, Caravaggio răstoarnă canoanele și dă foc prejudecăților. Modelele lui vin din bordeluri sau închisori, prietenii îl însoțesc în taifasuri stropite cu vin și încăierări la colț de stradă. Pierdut în voluptatea sfidării, gata oricând să contrazică și să contrarieze, Caravaggio e un damnat cu mâini îngerești, un păcătos răscolit de obsesii. Iar una dintre aceste obsesii îl vizitează tot mai des, sub forma unei vietăți nocturne pe care, într-un ritual de exorcizare, artistul vrea s-o aștearnă pe pânză. „Fluturele negru” nu e o cronică a nelegiuirilor, ci un roman în culori tari despre glorie și decădere, despre patimă și îndoială, despre vină și iubire.

Sursa: www.libris.ro