Un copil povesteşte scandalurile din casă, gelozia, bătăile, sinuciderea tatălui în care este implicată o jucărie, episoadele de beţie ale mamei şi vorbeşte despre iubirea lor, după care a tânjit şi pe care, deseori, a simţit-o.
Un copil ajunge în sala de gimnastică şi ridică ochii către norocosul şir de antrenori.
Bătaie, cafteală, atingere, „mângâiere”, pedeapsă, altoială, urecheală, câte sinonime avem noi, românii, şi tot atâtea generaţii de fete şi băieţi care au suportat o educaţie cu palma.
Un copil povesteşte, în numele nostru, cum ne-am furat-o acasă, la şcoală, în ateliere, la rude şi în internate. Un copil, carea trăit toate aceste lucruri, a ajuns, mai apoi, campioană mondială absolută şi campioană olimpică.
Un copil care are puterea să vină şi să-şi apere antrenorii, scriind că Bellu şi Bitang n-au avut nici o vină în cazul dopajului Andreei Răducan de la Sydney.
Cartea e necesară şi insuportabilă. E cartea unui om care nu se victimizează. Îşi cunoaşte valoarea, îşi aminteşte efortul.
Maria Olaru, care s-a născut la 4 iunie 1982, la Fălticeni, a început pregătirea la CSS Cetate - Deva, la 500 km de casă, la vârsta de numai 7 ani.
În 1998 a devenit campioană europeană cu echipa şi a obţinut locul II la sărituri (Sankt Petersburg); în acelaşi an s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York).
În 1999, la Tianjin, a obţinut titlul de campioană mondială absolută la individual compus, locul I cu echipa şi locul III la sărituri, iar în 2000, la Olimpiada de la Sydney, a obţinut medalia de aur cu echipa şi de bronz la individual compus.
Sursa: www.libris.ro