Ion Prelipcean: „Bucovina - nucleul înființării statului medieval Moldova”

„Bucovina - nucleul înființării statului medieval Moldova”, lucrare semnată de Ion Prelipcean, cuprinde zece capitole: Localitatea Horodnic, Statul feudal Moldova de la Bogdan la Ștefan, Epoca de aur a Moldovei, Unde ne sunt strămoșii, Mănăstirea Horodnic, Biserica „Călugărița”, Testamentul lui Petru cel Mare, Agresiunea rusească asupra României, 12 invazii rusești în țările române și Istoria Basarabiei.

În primul capitol sunt adunate multe date și evaluări despre comuna Horodnic, începând cu localizarea comunității și vecinătățile ei și continuând cu primele „dovezi de locuire pe teritoriul localității”, care constau din 3 ciocane de piatră, vârfuri de săgeți din silex găsite pe câmpuri arate, din diferite părți ale localității, aparținând epocii vechi.

Textele următoare privesc alte date istorice, cu mențiunea că „primul document care se păstrează despre Horodnic este din 1439, din timpul lui Iliaș și Ștefan, fiii lui Alexandru cel Bun, când se menționează mănăstirea Horodnic…”.

Este descrisă apoi localitatea din Evul Mediu, cu localitățile din jur, cu evaluări din perioade dominate de boieri și domnitori, dar și din în timpul dominației austriece, când s-au construit „drumurile împărătești” ale Mariei Tereza, s-au defrișat masiv pădurile și în Horodnic s-au instalat noi familii venite din Transilvania.

După 144 de ani de stăpânire străină a Bucovinei, Imperiul Habsburgic s-a dezmembrat și vechea parte de nord a Moldovei a revenit la țara mamă prin Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918. Sunt prezentate schimbările provocate de Revoluția din Decembrie 1989 în spațiul vieții economice, sociale și culturale din comunele Horodnic și din comunele vecine Marginea, Gălănești, Voitinel, Frătăuți.

În capitolul „Formarea statului Moldova” autorul se întreabă „Ce a fost înainte de început ?” și răspunde că au fost formațiuni prestatale: cnezate, voievodate și țări, specific epocii de început a feudalismului.

În acest mod încep descrierile privind evoluția Moldovei de-a lungul vremii. Sunt descrise popoarele migratoare - slavii, tătarii și alte neamuri şi sunt înșirați domnii Moldovei, începând cu Dragoș (1352-1353) și terminând cu Ștefan cel Mare (1457-1504) şi sunt prezentate cele șapte generații, de la Bogdan, până la Ștefan cel Mare, precum și soțiile, copiii și nepoții acestuia.

În capitolul „Unde ne sunt strămoșii” sunt enumerate locurile în care sunt înmormântați domnitorii Moldovei -Rădăuți, Putna, Volovăț, Suceava, Probota, Râșca, Slatina,Voroneț și Bistrița.

O interesantă descriere se referă la Mănăstirea Horodnic.

După o privire generală asupra istoriei acestui lăcaș și respectiv atestarea documentară din timpul lui Alexandru cel Bun, autorul pomeneşte nume de călugări, boieri și răzeși din Horodnic, scrie despre procesul dintre Sucevița și Putna și despre biserica Călugărița.

În capitolul următor este evocat testamentul lui Petru cel Mare, țarul Rusiei, care cuprinde și cele 14 puncte care arată că țarul credea că poporul rus este „chemat a stăpâni în viitor toată Europa”.

Interesante date sunt redate și în capitolele următoare, „Agresiunea rusească asupra României” și cele 12 invazii ruseşti în ţările române.

Iată ce scrie autorul ca un fel de concluzie: „Rușii vin în țările române de 4 ori în secolul XVIII, de 5 ori în secolul XIX, de 3 ori în secolul XX, ca prieteni ori ca dușmani. Depinde de interesele lor de moment”.

Ultimul capitol, intitulat „Istoria Basarabiei”, cuprinde date, evenimente și evaluări ale autorului despre această parte de țară zbuciumată, mereu îndepărtată de ţara-mamă, România.

În cele 19 subcapitole sunt prezentate evenimente și comentarii semnificative despre această parte de ţară. Sunt enumerate momentele decisive din istoria Basarabiei, cu date, evenimente, oameni de rând și domnitori, lupte și cuceriri etc.

Tratarea istoriei Basarabiei se încheie cu „Basarabia independentă”, în care optimismul autorului este deplin justificat: „Mult mai au de îndurat și suferit basarabenii noștri până se vor rupe de ruși și se vor reuni cu țara mamă, care să-i poată proteja de imixtiuni străine destabilizatoare. Istoria poate fi întârziată, dar nu poate fi oprită în loc chiar de o supraputere militară cum este Rusia”.

Prețuiesc truda documentării și adunării unui mare volum de informație, truda organizării și redactării acestei cărți, dar și trimiterea cititorului la atât de multe întrebări fără răspuns. O carte care te îndeamnă la a citi alte cărți lămuritoare.

Petru Bejinariu