Vasile Moroşanu: „Bune şi rele”

Într-o geografie literară a Moldovei, ţinuturile Fălticeni-ului alcătuiesc un spaţiu bine conturat în conştiinţa cititorilor. „Bune şi rele” este cea de a doua carte de identitate a unui nou scriitor care bate la porţile succesului! Ea ne dovedeşte cu prisosinţă că stirpea condeierilor de talent din acest areal geografic încă nu s-a stins, adăugând în galeria de nume a literaturii zonale şi pe cel al unui spirit tânăr, treaz şi flexibil: Vasile Moroşanu.

Nimic din înfăţişarea, vioiciunea, memoria şi puterea lui de muncă nu te lasă să-i ghiceşti vârsta, deşi Vasile Moroşanu a adunat peste viforniţa Timpului 71 de cercuri şi e un splendid exemplu de păstrare a farmecului fizic şi intelectual, de senectute seducătoare. Şi-a conservat nealterate energia, puterea de muncă, pasiunea pentru domeniul lui profesional, creativitatea.

Neştiind să picteze cu culori, V.M. s-a apucat - ce-i drept, la o vârstă târzie - să „picteze” cu cuvinte, purtând în genă darul marilor povestitori din locurile de baştină. El ştie foarte bine că toate întâmplările care navighează în râul Timpului sunt perisabile şi, ca atare, unele dintre ele, nu trebuie afundate în uitare. Aşa a devenit pentru el scrisul o inepuizabilă pasiune (pasiunea nu e pensionabilă, cu toate toxinele ce ne otrăvesc existenţa!), dar şi o necesitate spirituală.

Autorul ştie să extragă din propriile experienţe aspectele semnificative

Încă de la prima povestire, „Preţul tărâţei”, autorul îşi găseşte tonul şi viziunea personală. Aici fiind vorba despre un profesor universitar, mare amator de şah, care nu poate rezista tentaţiei de a juca zilnic, în Cişmigiu, partide, cu diletanţi de cea mai joasă speţă. Consecinţele devin uşor previzibile. Autorul ştie să extragă din propriile experienţe aspectele semnificative despre o societate cu obiceiurile, regulile scrise şi nescrise, absurdităţile şi limitele ei.

V.M. povesteşte fără prea multe piruete metaforice şi fără alte artificii artistice; expresiv, coerent şi emoţionant, totul într-o desfăşurare caleidoscopică vie, atrăgătoare, alertă.

Sunt recuperate din uitare personaje ca Pistruiata, Moş Tăgârţă, Moş Bumbu, Caişă, Carolina, Leonid, punându-le sub reflectorul unui meritat interes.

După ce a fost atât de preţuită în secolul trecut, proza scurtă a intrat într-un nemeritat con  de umbră, interesul publicului pentru o astfel de literatură devenind aproape nul.

Cu „Bune şi rele”,V.M. îşi asumă o misiune extrem de delicată, reuşind cu scriitura lui limpede şi vioaie să ne redeschidă interesul, dovedind în acelaşi timp că lecţia marilor autori de proză scurtă, care au cucerit universalitatea, şi-a asimilat-o destul de bine!

Mai toate personajele sale sunt armonizate în jurul binelui şi răului. Captivante şi revelatoare sunt crochiurile „Rusuleţ”, „Capcana”, „Cu bani şi...fără bani”, „Băiatu’ lu’ tata”, „Imprudenţa”.

Strategia narativă e mult îndatorată dialogului pe care autorul îl mânuieşte cu neîntrecută dexteritate

Strategia narativă a povestirilor „Prietenie periculoasă”, „Confuzia”, „Practică la puşcărie”, „Rotaţia cadrelor” e mult îndatorată dialogului pe care autorul îl mânuieşte cu neîntrecută dexteritate. Aproape toţi eroii alunecă în spovedanie. Supleţea naraţiunilor, ironia, compasiunea, naturaleţea acestor „clipe de viaţă” au o putere specială de a emoţiona, de a atinge omenescul universal din cititor. Prin arta lui de a „decupa” din fluxul vieţii întâmplări şi scene semnificative pentru conflictele interioare declanşate de ele, prin stilul lui elegant de a povesti, prin finalurile mereu surprinzătoare, cele 36 de povestiri şi povestioare îi asigură cititorului o provizie de petrecere foarte plăcută a două ore de lectură. Povestiri ca „Pedepsirea lupului”, „Recenzia”, „Columbocrima”, „Şatra şi blonda” ocolesc senzaţionalul, dar uimesc prin forţa copleşitoare a simplităţii, prin  autenticitatea şi originalitatea autorului. Colorate cu vervă şi umor sunt şi povestirile „Hoţul şi naivul”, „Tacâmul otrăvit”, „Păcălitul târgului” şi „O noră”, ceea ce le face foarte agreabile la citit. V.M. are imaginaţie, plăcere de a povesti, autodefinindu-se ca un autor cu amintiri şi „Bune şi rele”, cum ne avertizează încă din titlul lucrării. El ştie să se bucure, dar şi să ironizeze, să fie grav uneori, dar şi jucăuş-copilăros alteori, comunicându-şi trăirile şi gândurile legate de o mare diversitate de subiecte. Unele aparent banale sau efemere, altele cu implicaţii vaste în încâlcitele împrejurări în care îi e dat să vieţuiască. Cartea, apărută la Editura „Muşatinii” Suceava, este ilustrată cu admirabile desene de cunoscutul  pictor şi grafician Radu Bercea.

Mihai BURDUJA