Mihai-Aurelian Căruntu: „Fabrica de zahăr Iţcani S.A.R. (1927-1948)”

Istoricul dr. Mihai-Aurelian Căruntu a scos recent de sub tipar, la Editura Karl A. Romstorfer a Muzeului Bucovinei, lucrarea intitulată „Un brand al industriei sucevene de odinioară: Fabrica de zahăr Iţcani S.A.R. (1927-1948)”.

„Cea mai importantă întreprindere aparţinând marii industrii din jumătatea sudică a Bucovinei”

Cartea, aşa cum ne spune autorul în textul introductiv, ne oferă informaţii detaliate despre un obiectiv industrial care a dispărut de pe harta Sucevei, „<făbricuţa> peste care s-a aşternut pe nedrept uitarea”, care, în perioada interbelică, potrivit datelor statistice, era „cea mai importantă întreprindere aparţinând marii industrii din jumătatea sudică a Bucovinei”.

„Ideea abordării istoriei Fabricii de zahăr din Iţcani - scrie Mihai-Aurelian Căruntu - a apărut în urma implicării, cu mai mulţi ani în urmă, în proiectul <Memoria patrimoniului industrial>, finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi coordonat de Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii <Ştefan Procopiu> din Iaşi”.

Structurată pe patru capitole (cărora li se adaugă pagini de „Anexe”, care cuprind o serie de documente între care şi câteva fotografii, o „Bibliografie selectivă”, un „Indice de nume şi localităţi” şi un „Rezumat” în limba engleză), lucrarea urmăreşte istoria acestui obiectiv de la înfiinţare, până la momentul dispariţiei sale, prin demontarea şi ridicarea utilajelor de către Armata Roşie şi transportarea acestora, ca pradă de război, în Uniunea Sovietică, în vara anului 1944.

„Izvorul necontestat al prosperităţii acestei regiuni”

Fabrica de zahăr din Iţcani, a cărei piatră de temelie a fost pusă la data de 18 martie 1927, a constituit miracolul care a animat economia decăzută a zonei după primul război mondial, miracol înfăptuit „din iniţiativa şi cu aportul de capital majoritar al românilor bucovineni” constând în ridicarea unui obiectiv industrial care a reprezentat, timp de aproape două decenii, aşa cum remarca colonelul Alexander Tilleman-Pruncul, primul director general, „izvorul necontestat al prosperităţii acestei regiuni”.

Construită pe malul râului Suceava de Societatea anonimă română „Iţcani” (constituită la 5 ianuarie 1927), fabrica a fost ridicată într-un timp record, la data de 15 iunie 1927 fiind deja montate instalaţiile, iar la 20 octombrie intrând în plin proces de producţie. După şapte luni de la punerea pietrei de temelie se înregistra primul lor de zahăr fabricat la Suceava. Cu suişuri şi coborâşuri, producţia înregistrată pe parcursul anilor de Fabrica de zahăr Iţcani a avut rostul ei în economia României. „Rezultatele obţinute în campania de prelucrare din anul 1938 - scrie Mihai-Aurelian Căruntu - au contrazis eticheta de <factor greoi> aplicată de concurenţă societăţii bucovinene, Fabrica de zahăr din Iţcani fiind singura care a aprovizionat, timp de 20 de zile, toate depozitele din România, salvând astfel o situaţie extrem de precară”.

Prima lucrare cu caracter monografic dedicată unei întreprinderi sucevene din perioada interbelică

După ce ruşii au demonat instalaţiile şi le-au transportat la fabrica de zahăr de la Karlova, la 32 km de Poltava, a existat, în vara anului 1947, chiar un proiect de reconstruire a fabricii, care însă nu s-a materializat.

După Adunarea generală extraordinară a acţionarilor, din data de 25 aprilie 1948, Societatea „Iţcani” a fost declarată, potrivit Codului Comercial, „dizolvată de drept”.

Lucrarea prof. dr. Mihai-Aurelian Căruntu este, probabil, prima lucrare cu caracter monografic dedicată unei întreprinderi sucevene din perioada interbelică.