Mihai Camilar: „Calendarul popular bucovinean”

Centrul Cultural Bucovina - Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale a retipărit, într-o ediţie revăzută şi adăugită, lucrarea etnografului Mihai Camilar, apărută iniţial cu genericul „Răboj şi pecete magică. Un calendar popular bucovinean”, reeditată acum cu titlul „Calendarul popular bucovinean” şi subtitlul „Punte peste veacurile misterului existenţei”.

„O realitate antropologică, pe care alte naţiuni au abandonat-o sau au uitat-o demult...”

Într-un „Argument pentru ediţia a doua” autorul precizează că lucrarea, de 380 de pagini, apare într-o formă „revăzută şi îmbunătăţită prin adăugarea unor materiale scrise însumate în Addendă, precum şi a unor noi fotografii, totul pentru a întregi cât de cât acest segment al spiritualităţii din Ţara de Sus”.

„Am dorit în permanenţă - scrie Mihai Camilar - să aduc în actualitate o realitate antropologică, pe care alte naţiuni au abandonat-o sau au uitat-o demult sub tăvălugul industrializării şi modernizării, dat fiind că noi încă avem o bază reală, palpabilă de informaţii în ceea ce priveşte constelaţia magică a unei culturi extrem de bogată în mituri, imagini cu iz ancestral, totul înglobat în acest calendar popular...”.

Obiceiurile şi datinile circumscrie acestui calendar „reflectă - aşa cum spune autorul - modalitatea de gândire a bucovineanului, viziunea sa de integrare a cosmosului sătesc în imensitatea macro-cosmosului universal”.

„Fondul valoric al calendarului popular vine din veacuri, ilustrând viziunea complexă a omului asupra naturii înconjurătoare”

Mihai Camilar, muzeograf la Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului, atrage atenţia cititorului asupra faptului că „fondul valoric al calendarului popular vine din veacuri, ilustrând viziunea complexă a omului asupra naturii înconjurătoare”.

„Datinile, obiceiurile şi sărbătorile calendarului popular - spune el - sunt elemente ale tradiţiei locale, multe dintre acestea aparţinând fondului cultural precreştin, peste care s-au suprapus straturile culturale creştine, totul într-un sincretism şi o sinteză, decât de îndepărtare sau înlocuire a unora dintre ele”.

„Peste tot, calendarul popular - subliniază autorul - este presărat cu farmece, rituri de fertilitate, de fecunditate, descântece, diferite formule magice, cutume ce se înscriu într-o tradiţie foarte veche. Reprezentările fantastice: Ielele, Zânele, Rusaliile, Sânzienele, Circovii, Muma Pădurii formează un capitol aparte, valoarea lor deosebită reieşind şi prin compararea cu alte figuri fantastice din cultura altor popoare”.

„O adevărată biblie a spiritualităţii tradiţionale în care a fost încrustată întreaga înţelepciune a omului”

Aflăm totodată din „Introducerea” cărţii că „obiceiurile, credinţele şi datinile incluse în calendarul popular aparţin în cea mai mare parte zorilor civilizaţiei carpatine, ele dezvoltându-se în mod plenar într-o societate preistorică, când sacrul prima peste tot în faţa profanului, fiind prezent în orice moment al creşterii biologice a omului”.

„Calendarul popular - ni se precizează în continuare - a fost pentru societatea tradiţională un fel de cod oral, o adevărată hartă spirituală de orientare ce cuprindea precepte obligatorii pentru individul pământean, cutume înscrise în comportamentul oricui, toate având o finalitate practică, reflectând relaţia dintre viaţa socială şi repetabilitatea ciclică a fenomenelor astronomice şi meteorologice...”.

„Tezaurul culturii tradiţionale - se subliniază în încheiere - cel ce însumează credinţe, datini, rituri...poate că valorează mai mult decât sute de alte documente scrise ...şi de aceea considerăm că este o adevărată biblie a spiritualităţii tradiţionale în care a fost încrustată întreaga înţelepciune a omului”.