Anatol Viere: „Haosiada”

În tinereţea mea, şi câţiva ani după aceea, mi-a plăcut să citesc romane ştiinţifico-fantastice. Am citit atât în limba ebraică cât şi în limba română, aşa că am cunoscut ramurile de cărţi şi idei din est şi din vest. Au trecut de atunci mulţi ani, din zilele în care citeam entuziasmat fiecare carte fantastică, ce ajungea în mâna mea, şi din zilele când am învăţat filozofie la universitate. Şi iată că, la un festival la care am participat în România (Festivalul Poeziei Europene „Naţiunea Poeţilor”, Suceava, 2011), poetul şi prozatorul tânăr din Cernăuţi - Ucraina, Anatol Viere, mi-a dat cadou o carte în limba română, carte care pare că se ocupă de multe lucruri dureroase.

Toate sunt opuse felului nostru obişnuit de referinţă şi de gândire

Numele cărţii este „Haosiada” (încă unul din multele cuvinte inventate de scriitor) iar subtitlul este „roman-taximetrist”. În pagina de credit, scriitorul se adresează cititorului şi vorbeşte despre moarte, suflet, simţăminte feminine.

El dedică romanul victimelor omeneşti, victime făcute de foamete, de războaie, de avorturi, de holocaust, de droguri, de SIDA, de accidente nucleare (Cernobîl şi Fukushima).

Capitolele sunt numite „traseuri” (traseul ce-l vor face eroii cărţii, dar şi cititorii), şi la începutul fiecărui capitol e desenat un semn de orientare, de circulaţie, care, după citirea cărţii, împuterniceşte sensul textului.

Fiecare capitol, denumit „microroman”, ca şi cum ar vrea să spună că este o nuvelă independentă, începe cu câteva definiţii şi date la definiţii: traseul / tarif / pornire / staţionare / timp / km / suma / client.

Primul capitol este un capitol filozofic, care se petrece după dezastrul de la Cernobîl, unde eroul numit Nostradam, taximetrist, conduce pe străzile pustii iar prin capul lui trec o mulţime de gânduri filozofice: „Am o senzaţie, că am trecut cu toată planeta pe lângă ceva foarte important şi n-am observat”, „Decurentaţi planeta şi îl vom vedea pe Dumnezeu desculţ între noi”...

Interesant este că toate sunt opuse felului nostru obişnuit de referinţă şi de gândire. Omului contemporan nu-i mai este suficient să-şi ascundă golul interior în hainele exterioare, pentru că deşertăciunea lui a ajuns la apogeu, contemporanul nostru îşi ascunde întregul corp în interiorul maşinii ţesute din metal”.

Din cele spuse, e clar că acţiunea se desfăşoară într-un viitor întunecat, apocaliptic, asemănător la descripţii cu multe cărţi fantastice din anii ’50 - ’60 ai secolului trecut.

Descrierile şi talentul cu care este scrisă cartea răsplătesc efortul citirii ei 

În următoarele capitole din primul microroman scriitorul creează teoria despre formele de culturi dezvoltate pe planetele solare şi în jurul lor. Cartea e plină de terminologie stiinţifică, în special fizică.

După planul descris, 40 de oameni de ştiinţă trebuie să pună în funcţiune, pe data de 12.12.2012, la ora 12:00, „egotransferul” - maşina care poate trece conştiinţa umană în formă electronică. În carte e vorba de câteva tipuri diferite de oameni: inteligenţă biologică, inteligenţă mecanică şi prin folosirea „egotransferului” inteligenţă electronică. Aici se dă definiţia despre Dumnezeu ca Energie Inteligentă a Absolutului (EIA).

În carte există multe lumi locuite şi când e nevoie se pot terraforma lumi noi, ceea ce înseamnă că nu există problema exploziei de populaţie. În developarea romanului este şi o referinţă (la convorbirea între Nostradam cu Iisus) despre Diavol şi concluzia că numai omul l-a putut inventa, sau a putut fi Diavol, ca să poată învinovăţi pe cineva de greşelile lui proprii.

Plotul cărţii e foarte complicat, cu multă imaginaţie, aproape la graniţa fanteziei. Cu toate astea, descrierile şi talentul cu care este scrisă cartea răsplătesc efortul citirii ei.

Anatol Râbca şi-a schimbat numele în „Viere”, ceea ce înseamnă „înviere”

Dacă vrem să rezumăm, din punctul de vedere al unui cititor de romane fantastico-filozofice, putem spune că romanul acesta e interesant şi scris cu talent.

Cine nu e obişnuit cu acest fel de scris, nu e sigur că va citi până la sfârşit şi atunci va pierde ocazia de a întâlni un studiu şi o convorbire cu întrebări filozofice, întrebări provocatoare şi interesante.

În cazul acesta el va pierde ocazia să înoate în marea îndrăznelii, curiozităţii, întâlnirii cu alte concepte despre religia învelită într-o broderie de gânduri şi analize filozofice strânse cu o curea de umor.

Nu se poate termina această referinţă la recrearea filozofică a vieţii, aşa cum e descrisă în cartea aceasta, fără să reamintim faptul că scriitorul Anatol Râbca şi-a schimbat numele în „Viere”, ceea ce înseamnă „înviere”, adică a da o viaţă nouă, ceea ce el oferă cititorului acestei cărţi.

Menachem M. Falek