Mihai Camilar: „Cultură şi civilizaţie tradiţională în zona etnografică Humor”

Etnograful Mihai Camilar, de la Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina din Gura Humorului, îşi întregeşte scrierile scoţând de sub tipar, la Editura Biblioteca “Mioriţa” din Câmpulung Moldovenesc, volumul “Cultură şi civilizaţie tradiţională în zona etnografică Humor”, o carte care vine în siajul lucrării anterioare intitulate “Răboj şi pecete magică - Un calendar popular bucovinean” (seria patrimoniu.sv, iniţiată şi sprijinită financiar de Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional, Suceava, 2009).

Lucrare dedicată “memoriei corifeilor muzeografiei bucovinene”

Lucrarea, care a apărut cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Suceava prin Centrul Cultural Bucovina - Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, a fost realizată în cadrul proiectului de cercetare ştiinţifică a muzeului humorean şi este dedicată de autor “memoriei corifeilor muzeografiei bucovinene, Octav Monoranu, Lucia Stroiescu, Emil Ioan Emandi şi Ioan Cocuz”.

“Zona etnografică Humor - aşa cum scrie Mihai Camilar în textul introductiv - se evidenţiază prin forme particulare de civilizaţie tradiţională”, forme care corespund unui “teritoru delimitat într-un cadru geografic precis conturat”, un spaţiu al dăinuirii, “cu rădăcinile sale etnice, lingvistice, istorice şi etnografice marcate de timpul istoriei”.

“Ţinut magic, plin de solemnitate şi de legendă”

“Ţinut magic, plin de solemnitate şi de legendă”, Humorul (“care este plasat într-un relief plin de măreţie ce se desfăşoară ca un imens amfiteatru natural coborând în trepte de la apus către răsărit”) este, aşa cum subliniază autorul, “teritoriul în care pe fundalul unei străvechi civilizaţii s-a constituit una dintre cele mai vechi forme de <voievodat de vale>, locul unde au poposit primii <descălecători> veniţi din Maramureşul istoric”.

În acest cadru natural “cu văi largi sau înguste, dealuri domoale şi mici  depresiuni intramontane, totul dominat de blândeţea obcinelor desfăşurate în culmi prelungi şi bine împădurite”, “vechile vetre de locuire, constituite şi statornicite pe parcursul veacurilor în aşezări rurale de sine stătătoare” au conturat un habitat în care populaţia s-a ocupat cu “creşterea animalelor, agricultura, pădurăritul sau alte îndeletniciri complementare”.

Acestui areal îi “scanează” Mihai Camilar profiul etnografic, cu ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor, cu meşteşugurile ţărăneşti, cu arhitectura tradiţională, portul popular, datinile, obiceiurile şi credinţele trăitorilor acestui spaţiu “care a avut şi a tezaurizuat valori materiale şi spirituale poate mult mai profund decât alte ţinuturi româneşti”.

Un profund şi dedicat cunoscător al civilizaţiei rurale

Structurată pe nouă capitole (cărora autorul le adaugă un “Glosar” cu termeni specifici şi regionalisme) lucrarea etnografului bucovinean se adresează deopotrivă cercetătorilor culturii populare tradiţionale şi marelui public. Ilustrată cu fotografii realizate de autor sau provenind din colecţia proprie, dar şi cu grafica explicativă executată de Leon Dionisie Mora, cartea, pentru redactarea căreia Mihai Camilar a recurs la surse arheologice, documente istorice, statistice şi arhivistice, dar şi la impresii ale unor călători străini precum şi la studii de specialitate pe care le-a utilizat împreună cu bogatul material cules din teren pe parcursul mai multor ani, încearcă să reconstituie „ceea ce a fost odată ţinutul humorean”.

Fie că vizează toponimia locală, ocupaţiile de bază sau ocupaţiile secundare din zonă (precum cărbunăritul şi dohotăritul), că scrie despre meşteşugurile tradiţionale, ca funeritul (confecţionarea funiilor) sau “împistrirea” (încondeierea) ouălor, că se referă la instalaţiile tehnice ţărăneşti (mori, pive, steze şi fierăstraie acţionate de apă) sau prezintă alcătuirea locuinţei specifice zonei şi obiceiurile de la construcţia şi intrarea în casă, Mihai Camilar face dovada unui profund şi dedicat cunoscător al civilizaţiei rurale.