Sf. Grigorie de Nazianz: ”Taina m-a uns”

Opera scrisă a Sf. Grigorie de Nazianz este rezultatul uriaşelor frământări teologice din jurul dogmei Sfintei Treimi (la care se adaugă şi problema iconomiei divine), frământări ce fac obiectul primelor două sinoade ecumenice. Această operă este alcătuită din cuvântări, poeme şi scrisori.
 

Cuvântările

Cuvântările - partea cea mai preţioasă a acestei opere, sunt în număr de patruzeci şi cinci, mai mult de jumătate datând din perioada constantinopolitană (379-381), celelalte au fost rostite la Nazianz.

Este vorba de cuvântări dogmatice, între care se disting cele cinci cuvântări teologice asupra Sfintei Treimi; cuvântări la sărbătorile creştine (Naşterea, Paştile, Cincize-cimea, etc; panegirice pentru sfinţi (Sf. Ciprian al Antiohiei, Sf. Atanasie) în care oratorul desfăşoară toate resursele artei sale; predici funebre (Cezarie, Sf. Vasile), gen pe care Sf. Grigorie l-a inaugurat în sânul Bisericii.

La acestea trebuie adăugate două invective adresate lui Iulian Apostatul, şi, în sfârşit, câteva cuvântări de circumstanţă în care autorul explică şi justifică purtarea sa.
 

Poemele şi Scrisorile

Poemele datează din ultima perioadă a vieţii Sf. Grigorie (383-389).

Ele au fost împărţite în „Poeme teologice” şi „Poeme istorice”, subdivizate fiecare în două secţiuni - cele teologice, în „Poeme dogmatice” şi „Poeme morale”, iar cele istorice în „Poeme personale” şi „Poeme despre alţii”.

În poemele personale emoţia este sinceră şi profundă.

Poemul „De vita sua” (1940 versuri) formează o autobiografie foarte importantă pentru noi.
Culegerea de „Scrisori” cuprinde 244 de documente rezultate din corespondenţa purtată cu personalităţi din epocă (rămâne însă incertă scrisoarea adresată lui Evagrie).

Această corespondenţă nu o egalează însă, sub aspectul însemnătăţii ei istorice, pe cea a Sf. Vasile cel Mare.

Câteva piese sunt totuşi documente teologice de prim ordin. Astfel sunt cele două scrisori adresate preotului Cledonius şi epistola CCII, toate trei îndreptate împotriva apolinarianismului.
 

Teologul

În privinţa autenticităţii Testamentului Sf. Grigorie de Nazianz (P.G., XXXVII, 389-396) părerile sunt împărţite, însă exegeza modernă nu vede motive reale de contestare.
Viaţa Sf. Grigorie de Nazianz şi luptele pe care le-a purtat împotriva principalelor erezii ale veacului său (arianismul, pnev-matomahismul, eunomianismul - ca să cităm numai câteva dintre ele) au lăsat o impresie profundă contemporanilor săi:
„Aşa de mult s-a distins Sfântul Grigorie (din Nazianz) în privinţa pătrunderii adânci a dogmelor şi a teologiei, încât, deşi mulţi bărbaţi s-au ocupat cu teologia în decursul veacurilor şi au ajuns renumiţi pentru înţelepciunea lor, singur el - după Ioan Evanghelistul - a primit titlul de Teologul şi acest titlu i-a fost rezervat apoi numai lui”.

Sursa: www.certespirituala.ro