Anatol Viere: „Microtoponimia Municipiului Cernăuţi / Evoluţia hodonimelor”

Un domeniu încă nepopular printre cititorii români, toponomastica („ştiinţa despre nume de locuri”), cu doar câţiva reprezentanţi de frunte, precum A. Papadopol-Calimah („Sloboziile din România”, 1883-1884), Iorgu Iordan („Toponimia Românească”, 1960), Carmen Banţa („Identitatea locurilor de la legendă la toponim”, 1990), abordat şi de tânărul poet şi prozator cernăuţean Anatol Viere, are ca rezultat o „lucrare de magistru”, în condiţiile în care „numele topice ale străzilor (hodonimele) servesc drept probă elocventă în elucidarea unităţii şi continuităţii de neam”, cartea însemnând, conform opiniei aceluiaşi prefaţator, Dr. Doc. Gheorghe Jernovei, şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii „Iurii Fedkovyci” din Cernăuţi, „un studiu în care sunt comparate denumirile străzilor din Cernăuţi în patru perioade istorice: habsburgică, românească, sovietică şi ucraineană”, cartea lui Viere fiind „o faptă ştiinţifică de apreciat” prin „clasificarea hodonimelor după diferite criterii semantice, descrierea lor în contextul istoric al fiecărei perioade, analiza tipologică a evoluţiei acestor nume topice în aspect diacronic, precum şi efortul de a lega etimologic aceste nume cu substrat folcloric local”.

Demersuri cernăuţene de folosire a unor elemente şi structuri lingvistice ca dovezi istorice ale întâietăţii şi continuităţii româneşti în spaţiul carpatic au mai existat, Vasile Bogrea şi Alexandru Bocăneţu descoperind că terminologia agrară este în totalitate de origine latină (terminologia uneltelor este celtică), de provenienţă slavă fiind doar terminologia administrativă şi bisericească.

Anatol Viere, care preia conceptul lui A. Dauzat, conform căruia toponimele ar fi „fosile ale geografiei umane, care se prezintă în straturi istorice suprapuse - asemenea sedimentelor succesive ale geologiei”, redescoperă, prin hodonime, aidoma lui Alexandru Bocăneţu, care a scris şi o superbă monografie a Cernăuţilor, interesante pagini de istorie obştească bucovineană, argumentându-şi lucrarea şi cu o „introducere” în istoria Cernăuţilor, un istoric succint şi obiectiv, bazat doar pe documente, pe citări de mărturii vechi, cu abţineri de la comentarii gratuite, dar accentuând că Cernăuţii, „oraşul românesc, provine de la satul primar” la fel de românesc.

„Semnul cultural etnologic”

Un loc aparte, în lucrarea tânărului confrate cernăuţean, îl constituie „relaţia dintre semnul lingvistic (toponimul) şi semnul cultural etnologic (legenda toponimică)”, în condiţiile în care numele topice reprezintă „peceţi ale lucrurilor” (Arune Pumnul vorbea, tot în cadrul lingvistic, de „sigiliul dumnezeirii”), cu precizarea că, „până la reforma lui Alexandru Ioan Cuza, înregistrarea numelor de localităţi se făcea întotdeauna la cazul nominativ (singular sau plural), notându-se de fiecare dată articolul corespunzător. Anul 1865 aduce, însă, inovaţii”, care, fără îndoială se răsfrâng şi asupra Bucovinei, prin contaminare folclorică, sesizată şi înregistrată ca atare de evidenţele administrative austriece. Există, desigur, mai ales în cazul Cernăuţilor, şi o hodonimică translatată dintr-o limbă în alta sau modificată exponenţial (vechea Uliţă Evreiască, de pildă, avea să devină Judengasse, apoi Strada Evreiască, apoi Şolom Aleihema), aşa cum există, funcţie de administraţiile statale, şi o largă desfăşurare de personalităţi culturale, dărâmate unele asupra altora, peste Nicolae Gane, Aurel Vlaicu (zburase la Cernăuţi, în 1905), Tudor Flondor, George Tofan, Petre Liciu, Xenopol, Delavrancea, Dimitrie Petrino, Daniil Verenca sau Mihail Teliman năpustindu-se personalităţi culturale tot atât de importante, precum Taras Şevcenka, V. Vasylevskoi, S. Vorobkevycea sau A. Gaidara. Doar numele lui Vasile Alexandri avea să reziste până astăzi şi ca hodonim, deşi e nedrept să piteşti sub uitare orice nume de cărturar cernăuţean, fie el român, ucrainean, german, evreu, armean sau polon.

O carte mărturisitoare

Anatol Viere sporeşte patrimoniul memoriei bucovinene cu „Microtoponimia Municipiului Cernăuţi / Evoluţia hodonimelor”, excelentul tânăr poet şi prozator din nordul Bucovinei înţelegând şi probând prin faptă că descinde din specificitatea cărturarului bucovinean autentic, cel care se dorea doar luminător neam şi mărturisitor de spiritualitate. Din păcate, cartea lui, inedită ca şi poezia şi proza pe care o scrie, nu are parte de promovare şi în sudul Bucovinei, aici unde ne trufim cu creatorii din nord, dar le ignorăm opera, ignorându-ne, de fapt, propria noastră unitate şi unicitate spirituală.