Dimitrie Dan: „Armenii orientali din Bucovina”

Editura Zamca din Bucureşti ne oferă, prin intermediul „Arhivei Siruni”, o lucrare-surpriză, cu valoare istorico-documentară, despre armenii ortodocşi din Bucovina.

Prima ediţie a acestei cărţi datează din 1890 şi a apărut la Cernăuţi, în limba germană, cu titlul „Die Orientalisches Armenien der Bukovina”, fiind ulterior tradusă şi în româneşte „Armenii orientali din Bucovina” (1891), simultan cu apariţia unei noi ediţii la Viena.

Armenii ortodocşi, „între tipurile interesante ale popoarelor Bucovinei”

Autorul este un cunoscut intelectual român-bucovinean din epocă, preotul şi etnograful Dimitrie Dan, afirmat prin publicarea a numeroase studii despre istoria bisericească, tradiţiile şi obiceiurile româneşti, membru corespondent al Academiei Române din 1904.

Prefaţa ediţiei Zamca, semnată de redactorul Florin Bălănescu, aduce o contextualizare oportună a lucrării în cauză, cu numeroase precizări de ordin istoric, făcând totodată trimitere la alte titluri înrudite pe aceeaşi temă.

Din păcate, numele traducătorului în română (autor, aflăm, şi al unor note adiacente) pare să se fi pierdut, cartea lui Dimitrie Dan fiind cunoscută, practic, mai ales prin versiunile sale germane.

Reţinem, totuşi, opţiunea fericită pentru formula „armenii ortodocşi”, diferită de cea a primei traduceri româneşti din 1891, „armenii orientali”.

Deşi foarte succintă, prefaţa din 1890 a autorului merită consemnată cu asupra de măsură, pentru mizele ei semnificative: „Între tipurile interesante ale popoarelor Bucovinei, armenii ortodocşi ocupă desigur un loc foarte important. În lucrarea de faţă mă silii să culeg tot materialul istoric privitor la ei şi la bisericile lor - ceea ce fu legat cu mari dificultăţi, căci până astăzi nimeninu s-a ocupat specialde istoria acestui popor tipic; de asemenea, să corectez mai multe păreri greşite despre istoria şi credinţele lui, să fac accesibile pentru fiecare datinile şi obiceiurile necunoscute cu privire la biserică şi la viaţa lui mireană, să scap mai multe fapte din braţele uitării şi să le păstrez pentru generaţiile viitoare”.

Lucrare foarte densă, bogată în informaţii de ordin istoric, economic, statistic...

„Introducerea”schiţează un profil elogios al diasporei armene de pe „întreg pământul”, subliniind faptul că pe teritoriul ţărilor române şi, în particular, în Bucovina „ei trebuie să fie socotiţi între locuitorii cei mai vechi”.

Istoria armenilor de pe teritoriul Moldovei şi Bucovinei constituie un capitol consistent al istoriei locului, populaţia armenească a Sucevei fiind, pe vremea lui Alexandru cel Bun, de câteva mii bune de suflete.

Deşi succintă, de nici 80 de pagini, lucrarea lui Dimitrie Dan este foarte densă, bogată în informaţii de ordin istoric, economic, statistic, cu deschideri importante către zone geo-culturale adiacente, insistând inclusiv asupra contaminărilor lingvistice ale migraţiei armene.

Bazându-se pe surse prestigioase (Gaebert, Haşdeu, Xenopol) Dimitrie Dan afirmă dintru început că provenienţa armenilor din Ţara de Sus şi din Ardeal ar fi vechea capitală Anni, distrusă de marele cutremur din 1313, iar oraşul Argeş (?) ar fi fost întemeiat de armeni, în amintirea unei localităţi de pe lacul Van.

Istoria armenilor ortodocşi din Bucovina, în relaţie cu cea a comunităţilor-gazdă

Remarcabilă prin minuţie este legătura permanentă pe care autorul cărţii o face între istoria zbuciumată, sinuoasă a armenilor ortodocşi din Bucovina şi istoria bisericească, sprijinindu-se pe o bibliografie cu titluri istoriografice preponderent germane, dar şi româneşti sau maghiare.

Există şi o istorie a proprietăţilor funciare deţinute de-a lungul timpului de armeni, parte dintr-o schiţă de istorie comunitară cu importante paliere economice, politice şi sociale. Capitolul al II-lea, “Particularităţile religioase şi moravurile armenilor ortodocşi ai Bucovinei”, se ocupă în mod special de dimensiunea ecleziastică a istoriei armenilor bucovineni, în vreme ce al III-lea capitol, cu caracter marcat etnografic, are în vedere “Moravurile şi obiceiurile profane ale armenilor ortodocşi ai Bucovinei”.

De remarcat că istoria armenilor ortodocşi din Bucovina e întotdeauna discutată în relaţie cu cea a comunităţilor-gazdă şi plasată în contexte internaţionale mai largi.

Volumul lui Dimitrie Dan ar merita o analiză istorică amănunţită. Importanţa documentară a restituirii sale e relevantă atât pentru comunitatea armeană în sine, cât şi pentru o cunoaştere mai complexă a istoriei multiculturale şi multietnice a acestei provincii în cadrul căreia coloniile armene au deţinut, mai ales în perioada premodernă, o poziţie însemnată.

Sursa: www.araratonline.com