Gheorghe Iftode: „Porumbeii de agrement şi sport din România”

Pasionat columbofil, dar şi un condeier remarcabil, probat pe tarlaua pamfletului elegant, dar cu atât mai acid, în vremurile de glorie ale cotidianului „NordPress”, pe care îl patrona împreună cu fraţii săi, Vasile şi Ioan, când avea de zvârlit cât-colo dârlogii ideologiei, pe care încerca să-i pună, pe atunci, un prefect oarecare, dar care se autonumea „alt Cattanni de Suceava”, profesorul de filosofie Gheorghe Iftode, licenţiat al impecabilei universităţi clujene, a recidivat în scris doar pentru a omagia, bilingv, în română şi în engleză (versiune de Virgil Mitrofan şi Oana-Elena Strugaru), frumuseţea pură, îngerească a zborului. Semnat împreună cu fetele vieţii sale, Georgiana, Cristina şi Mirela, studiul, publicat la Editura „Lidana”, în condiţii grafice impecabile, înseamnă o adevărată lucrare de doctorat, deşi profesorul Gheorghe Iftode nu are trebuinţă de aşa-ceva, domnia sa existând sub aura unei ziceri a lui Stendhal, „Satisfacerea unei pasiuni înseamnă fericire”.

Există, desigur, şi un decalog al crescătorilor de porumbei, încălcarea unei singure „porunci” determinând, şi ca sfat, un „Renunţă!”, un decalog care ar trebui extins şi asupra oamenilor: Porumbeii trebuie iubiţi, îngrijiţi, corect hrăniţi, selectaţi, (lăsaţi) să zboare, protejaţi, înţeleşi, compatibili (cu crescătorul), să facă parte din viaţa ta, din familia ta, ultima „poruncă” fiind, de fapt o avertizare, şi anume aceea că „porumbeii preiau stresul. Dacă nu-l preiau vina nu le aparţine”.

Închinată memoriei „celui ce a fost unul dintre cei mai tineri columbofili din nordul Bucovinei, Cătălin Bogdan”, cartea profesorului Gheorghe Iftode şi a fetelor vieţii sale, catalogată, cu modestie, drept „lucrarea, catalogul, albumul sau cum veţi dori să-l numiţi”, s-a dorit doar un ghid, deşi este un studiu remarcabil, „instrument de apreciere şi de lucru pentru toţi cei care doresc să admire sau să crească porumbei din rasele româneşti”, predecesori în acest domeniu fiindu-i academicianul Ştefan Peterfi („Creşterea porumbeilor”) şi arhitectul Feliciu Bonaţiu („Rasele de porumbei din România”). Există, ce-i drept, cataloage de expoziţii, reviste de specialitate şi site-uri pe Internet, dar o literatură de specialitate abia se cimentează, Gheorghe Iftode numărându-se printre pionierii acestei literaturi.

„Nimic nu e unde pasiune nu e”

Elaborată în cinci capitole, „Porumbeii pentru decor”, „Porumbeii zburători rotitori” (cu coada lată şi ciocul mijlociu, respectiv cu coada mică şi ciocul mijlociu sau lung), „Porumbeii jucători –de zbor şi joc” (cu coada lată şi ciocul mijlociu, cu coada lată şi ciocul lung, cu coadă îngustă şi ciocul scurt, cu coada îngustă şi ciocul mijlociu), „Porumbeii de talie mare” şi „Porumbei caranculaţi. Porumbelul caranculat de Oradea”, precedate de o clasificare generală a porumbeilor de agrement şi sport, apoi, separat, a celor din România, de o interesantă prezentare a structurii corporale a unui porumbel şi de amănunte privind tehnica aprecierii aspectului exterior al porumbeilor, cartea profesorului Iftode exemplifică, în fiecare pagină, cu fotografii ale unor superbe exemplare de porumbei, aparţinând crescătorilor Nicuşor Cristea, Mihai Vraciu, Constantin Nicola, Cristian Ciontoiu, Cezar Mărgărit, Mircea Hairadin, Anton Minculescu, Marian Anghel, Darius Iuşan, Ioan Bologa, Cosin Marius Andronic, Octav Popa, Andrei Manolache, Mihail Costea etc., dar şi cu fotografii ale unor exemplare din propria sa crescătorie suceveană, porumbei din rasele „Ciung de Bucureşti”, „Orbetea românesc”, „Jucător de Bucovina” sau „Jucător de Botoşani”. Un proverb, pe potriva firii mucalite şi veşnic veselă a autorului cărţii, justifică, dacă mai era nevoie, frumuseţea creşterii porumbeilor: „Dacă vrei să fii fericit o zi, îmbată-te! Dacă vrei să fii fericit o lună, însoară-te! Dacă vrei să fii fericit o viaţă, creşte păsări, creşte animale!”. Fără comentarii.

„Porumbelul alb”

În lumea aceasta a zborului pur, din care face parte şi cartea lui Gheorghe Iftode, există şi un veşnic „suav zbor de porumbel”, memoria lui Cătălin Bogdan, zguduitor zugrăvită de Alina Bogdan: „Nimeni nu s-a întrebat vreodată de ce Cătălin a iubit porumbeii, cum aceste mici păsări au reuşit să-i ia sufletul prizonier. Nimeni, însă, nu avea curajul să spună că porumbeii şi Cătălin erau una şi aceeaşi făptură, erau unul şi acelaşi lucru, că porumbeii erau însuşi sufletul lui - de teamă, parcă, să nu spulbere vraja. Asemănarea era izbitoare şi, într-o zi, Cineva a strigat: Ce mult seamănă cu acele păsări! Locul lui este aici, sus!... Şi totul s-a transformat în cenuşă”.