Pagina de carte: George Istrate, Graţian Jucan: Câmpulungul Moldovenesc şi împrejurimile lui. Contribuţii bibliografice

În anul 598 al istoriei câmpulungene, localitatea fiind atestată în 14 aprilie 1411, George Istrate şi Graţian Jucan au încredinţat memoriei obşteşti o carte impresionantă, cuprinzând contribuţii bibliografice despre ţinutul românesc al Câmpulungului, pe care Nicolae Iorga, citat pe coperta finală, îl considera ca fiind „cel mai românesc pământ din ţara de veşnic drept românesc al Bucovinei”, ultimul proces judecat în baza dreptului valah (valaskim) fiind cel din 7 august 1696, prin stabilirea „gloabei judeţului care se cheamă hultamo judeţului”, după judecarea, de către sfatul celor doisprezece bătrâni juraţi, a răscumpărării unei vinovăţii de crimă.

„Câmpulung Moldovenesc şi împrejurimile lui. Contribuţii bibliografice” este, după cum şi precizează cei doi autori, „un elogiu binemeritat adus autorilor, înaintaşi ori contemporani, care şi-au consacrat gândirea creatoare, pasiunea şi opera lor observării, descoperirii, cunoaşterii şi informării a tot ce prezintă interes pentru trecut, prezent şi posteritate”, numărul acestor autori fiind de circa o mie, iar numărul operelor catalogate în 400 pagini de carte, de peste trei mii.. „Îşi află locul în acest volum cei ce au scris numai sau prioritar despre aria geografică, istorică, spirituală etc. a Câmpulungului şi a spaţiului înconjurător, precum şi alţii, care nu au abordat această temă, dar sunt câmpulungeni, oameni reprezentativi, de certă valoare, prin cărţile sau articolele lor publicate şi demne de a fi cunoscute şi apreciate”.

Lipsesc doar călătorii străini, unii dintre aceştia, precum Johann Sommer, Paolo Bonnicio, Niccolo Barsi de Lucca, Petru Bogdan Baksik, Iacob Sobieski, Daniel Krman, Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel sau Michaly Bax şi Gaspar Papay, lăsând preţioase şi insolite mărturii despre satele înfrăţite ale Câmpulungului, de-a lungul veacurilor, aşa cum lipseşte şi Ilie Corfus, cu ale sale „Documente privitoare la istoria României, culese din arhivele polone” şi „Însemnări de demult”.

Şi mai lipsesc Iraclie şi Ciprian Porumbescu, alţi doi tulburători mărturisitori ai Câmpulungului Moldovenesc şi ai satelor lui înfrăţite, dar menţionarea acestor absenţe, care îmi vin în minte la o primă lectură, nu înseamnă un reproş, respectul meu faţă de titanica muncă a domnilor George Istrate şi Graţian Jucan fiind desăvârşit.

Contribuţii bibliografice şi datorii ale viitorului

Câmpulungul Moldovenesc, şi astăzi oraş bucovinean al unei superbe intelectualităţi, are un impresionant patrimoniu de memorie, asupra căruia nu voi insista, preferând să mă opresc asupra unor visuri care nu au mai devenit realitate, reprezentând datorii ale viitorului, în condiţiile unui prezent tulbure şi lipsit de consistenţă. Literatura mărturisitoare, în general, identifica, justifica şi promova idei, iar spre exemplificare mă voi folosi de două dintre contribuţiile bibliografice din cartea luată în discuţie.

Teodor Balan, cunoscutul autor al unor cărţi de referinţă pentru câmpulungeni ( „Răscoala ţăranilor din Ocolul Câmpulungului Moldovenesc din anul 1805”, „Noi documente câmpulungene”, „Din istoria Câmpulungului Moldovenesc”, „Documente bucovinene” etc), a publicat, în 1909, o superbă pledoarie, în favoarea profesorului Ion Ştefureac, pentru înfiinţarea, la Câmpulung Moldovenesc, a unui „Muzeu românesc pentru Bucovina”, un muzeu al satului, pe care colegul sculptorului Ioan Pâşlea, la catedra Şcoalei de Arte şi Meserii din Câmpulung, îl argumenta, în 1902, printr-un excelent studiu, „Casa ţăranului român din Bucovina”, publicat în „Junimea literară”. Muzeul visat de Ştefureac nu s-a mai făcut, iar cel al artei lemnului, excelent în toate, nu poate, totuşi, suplini această datorie a viitorului.

Oameni şi opere

Despre Câmpulungul Moldovenesc au mai scris, dintre numele mari ale culturii române, Tancred Bănăţeanu („Concepţia muzeografică a etnografului Ion Ştefureac”), Geo Bogza („Privelişti sentimentale”), Dimitrie Cantemir („Descrierea Moldovei”), Ionel Dârdală („Istoria Câmpulungului Moldovenesc”), Nicu Gane („Comoara de pe muntele Rarău”), Nicolae Iorga („Neamul românesc în Bucovina”), Simion Florea Marian („Legende istorice din Bucovina”), Mihail Sadoveanu („Ţara de dincolo de negură”), T. V. Stefanelli („Documente din Vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc”), lor alăturându-se o puzderie de autori mai mult sau mai puţini cunoscuţi, dar mărturisitori, uneori mult prea entuziaşti, de oameni şi locuri.