Balerina Alina Cojocaru, lăudată de presa britanică pentru evoluţia ei din spectacolul "Jewels"

Balerina Alina Cojocaru a fost lăudată de presa britanică pentru evoluţia ei din spectacolul "Jewels" de George Balanchine, pus în scenă de compania The Royal Ballet, la Covent Garden din Londra, informează guardian.co.uk.

Compania The Royal Ballet şi-a deschis, marţi seară, cea de-a 65-a stagiune la Covent Garden din Londra, cu spectacolul "Jewels" de George Balanchine, considerat o veritabilă "evocare" a smaraldelor, rubinelor şi diamantelor prin intermediul baletului.

Coregraful George Balanchine a avut ca sursă de inspiraţie o vitrină cu bijuterii a casei Van Cleef and Arpels de pe Fifth Avenue din New York atunci când a compus acest balet. "Jewels" este un spectacol de balet în trei acte, conceput de George Balanchine pentru compania New York City Ballet, ce a avut premiera pe 13 aprilie 1967 la New York.

Denumit "primul balet integral abstract" din lume, "Jewels" poate fi considerat şi ca trei spectacole de balet distincte, unite prin costumele balerinelor care imită culorile unor nestemate, iar cele trei acte au fost alcătuite pe baza muzicii compuse de trei compozitori.

Primul act, "Emeralds" (Smaralde) are la bază muzica francezului Gabriel Fauré, al doilea act, intitulat "Rubies" (Rubine), are la bază muzica lui Igor Stravinsky, iar actul final, intitulat "Diamonds" (Diamante), a fost realizat pe muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski.

Potrivit publicaţiei britanice The Guardian, în primul act au strălucit Tamara Rojo şi Leanne Benjamin, în actul al doilea s-au remarcat Zenaida Yanowsky, Steven McRae şi Sarah Lamb, iar actul final a fost dominat de evoluţia entuziasmantă a balerinei române Alina Cojocaru în duet cu Rupert Pennefather.

"«Diamonds», actul final, a fost dominat de mistere intense, emanate pe scenă de cuplul central de dansatori. Alina Cojocaru şi Rupert Pennefather nu au întrerupt niciun moment contactul vizual şi s-au privit tot timpul în ochi, atunci când se apropiau unul de celălalt, dar şi atunci când erau la marginea scenei, şi au plutit într-o coregrafie strălucitoare şi profundă. Cojocaru oferă multă fineţe fiecărui moment cu arta ei asemănătoare celei unui bijutier. Iar publicul o adoră şi pentru pasiunea cu care ea împinge coregrafia până la momentele de vârf ale acesteia. Există o tandreţe fascinantă în dansul ei, dar şi elemente de foc şi gheaţă", se afirmă în articolul postat pe site-ul guardian.co.uk.

"Actul final, «Diamonds», este atât un omagiu adus de Balanchine oraşului său natal, Sankt Petersburg, cât şi o reverenţă în faţa viitorului baletului. Cuplul principal de balerini a fost alcătuit din Alina Cojocaru şi Rupert Pennefather, al căror rafinament este dezarmant. Evoluţia Alinei Cojocaru a reprezentat momentul de vârf al spectacolului. Cu precizie şi mişcări elegante, ea transmite spectatorilor un sentiment artistic plăcut, care îţi întăreşte convingerea că baletul nu înseamnă doar sărituri frumoase şi pietre nestemate, ci şi o chestiune care ţine de năzuinţele umane", se afirmă şi în cronica acestui spectacol, publicată pe site-ul publicaţiei London Evening Standard.

La rândul său, criticul Ismene Brown afirmă în recenzia acestui spectacol pe care a făcut-o pentru publicaţia de specialitate The Arts Desk, că Alina Cojocaru este "o bijuterie de artistă, o mică prinţesă de o rară tandreţe", iar "muzicalitatea dansului ei este splendidă".

Alina Cojocaru, născută la Bucureşti, a studiat la Kiev timp de şapte ani, perfecţionându-se apoi, din 1997, la Şcoala Regală de Balet din Londra, în urma câştigării unei burse în cadrul Concursului Internaţional de Balet de la Laussane. A dansat în cadrul Companiei de Balet din Kiev (debutând în "Don Quijote", "Frumoasa din pădurea adormită", "Spărgătorul de nuci", "Coppelia"). A revenit la Londra în 1999, fiind promovată ca prim-balerină. După succesul repurtat în "Giselle", ea a devenit solist principal (2001) al Companiei Regale de Balet de la Covent Garden, evoluând apoi în rolul Odette-Odile din "Lacul lebedelor", "Romeo şi Julieta" (coregrafia Kenneth McMillan), "Don Quijote" (în viziunea lui Rudolf Nureev), "Evgheni Oneghin" (semnat de John Cranko), "Baiadera" (realizată de Natalia Makarova) etc. În repertoriul său s-au adăugat, în ultima vreme, noi titluri precum "Mayerling", "Gong", "Sylfida", "Manon" (în coregrafia lui McMillan).

În 2002, Alina Cojocaru a apărut pentru prima oară pe scena românească, interpretând, alături de ansamblul Operei Naţionale Bucureşti, rolul titular din "Giselle", revenind apoi, în anul următor, pentru a dansa, alături de Johan Kobborg, în cadrul Galei de Balet din Festivalul şi Concursul Internaţional "George Enescu". Ea a primit şi distincţia Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler.

Alina Cojocaru a fost desemnată, în 2004, cea mai bună balerină în cadrul festivalului Monaco Dance Forum, la Gala Premiilor Nijinsky, distincţie acordată o dată la doi ani.

În 2005, ea a prezentat, la Sala Palatului din Capitală, spectacolul de balet "Don Quijote", iar la începutul anului 2007, a susţinut, la Teatrul Naţional Bucureşti, alte două spectacole. Alina Cojocaru a revenit pe scena românească, la Opera Naţională Bucureşti, în ianuarie 2008, în spectacolul de balet "Baiadera", şi în luna mai a anului 2010, în "Giselle".

În 2009, evoluţia balerinei Alina Cojocaru în spectacolul "Giselle" din 2001, la Royal Opera House din Londra, s-a clasat pe locul zece în topul celor mai bune dansuri ale deceniului.

Totodată, Alina Cojocaru s-a numărat printre cele patru laureate ale premiului "Balerina deceniului", decernat anul trecut cu ocazia unei prestigioase gale internaţionale de balet - "Stars of the 21st Century" - care a fost organizată la Moscova. În afară de Alina Cojocaru, atunci au mai fost premiate Lucia Lacarra din Spania şi Svetlana Lunkina şi Diana Vishneva din Rusia.