Maria Şarapova: Am avut întotdeauna spiritul rusesc în mine

Jucătoarea rusă de tenis Maria Şarapova, calificată în turul doi al turneului de la Wimbledon, a declarat, într-un interviu acordat site-ului oficial al competiţiei, că a simţit întotdeauna că este rusoaică, fiind mândră de rădăcinile sale siberiene.

Jucătoarea, care a părăsit Rusia la şapte ani, alături de tatăl său, Yuri Șarapov, pentru a se muta la Brandenton, în Florida (SUA), unde a urmat cursurile Academiei de Tenis a lui Nick Bollettieri, spune că le mulţumeşte părinţilor pentru că şi-au sacrificat vieţile, pentru ca ea să facă ceea ce îi place.

Reporter: În trecut ai vorbit despre tenisul din Rusia, ai spus că nu există prea multe alternative. Ai vorbit şi despre alte elemente, cum ar fi duritatea culturii, rolurile jucate de Kournikova, Elţin, despre Jocurile Olimpice…

M.Ş.: Da, Rusia este o ţară foarte mare, cu o cultură incredibilă şi foarte mulţi sportivi au provenit din această ţară, şi nu neapărat numai din tenis. Cred că noi suntem norocoşi, deoarece părinţii noştri au avut grijă să ne ghideze. Ei ne-au încurajat cu adevărat şi şi-au sacrificat carierele pentru a ne aduce într-un punct în care să ne dorim să fim în carierele noastre. Cred că trebuie să le mulţumim pentru asta. Deoarece, atunci când eşti mic, totul depinde de părinţi, dacă aceştia ştiu să te încurajeze şi să te îndrume corect. La început, am fost îndrumată mai mult spre sporturile olimpice, cum ar fi gimnastica sau gimnastica ritmică, însă acum tenisul este unul dintre cele mai căutate sporturi.

Reporter:  Tatăl tău este un om incredibil. A venit în America, te-a îndrumat spre sport şi te-a dus la lecţii de tenis. Determinarea sa face parte din cultura rusă?

M.Ş.: Cred că niciodată nu a crezut că nu are prea multe. Cred că de acolo de unde venim noi, faptul că nu aveam bani nu însemna neapărat că suntem săraci. Trăiam ca o familie normală. Ar fi putut să aibă o slujbă normală şi eu aş fi putut să merg la şcoală şi ei ar fi făcut totul pentru ca eu să am ceea ce am nevoie. Dar, ei şi-au sacrificat vieţile, deoarece au văzut că sunt talentată şi pentru că multe persoane le-au spus asta. Pentru tatăl meu a fost ceva distractiv, iar mama nu prea i-a acordat atenţie. Ei au luat acea decizie, de a merge într-o ţară în care tenisul însemna ceva, existau mult mai multe facilităţi. Chiar dacă a fost greu, cred că tatăl meu a ştiut că într-o zi va avea mai mult, chiar dacă era vorba doar despre un trofeu, o victorie sau un dolar în plus.

Reporter: După atât de mulţi ani petrecuţi la Los Angeles, în interiorul tău simţi că eşti rusoaică sau americancă?

M.Ş.: Am avut întotdeauna spiritul rusesc în mine. La un moment dat al carierei mele, am fost întrebată de ce nu mi-am schimbat cetăţenia, după ce am plecat de atât de mulţi ani din Rusia şi am locuit în SUA. Unul dintre motive este adânc în sufletul meu. Ştiu unde m-am născut. Sunt chiar mândră de rădăcinile mele siberiene. În afara părinţilor mei, toate rudele mele locuiesc acolo. Este vorba despre cultura rusă. Vorbim ruseşte. Vorbesc cu bunicii mei constant. Îi telefonez. Vorbesc cu părinţii mei în ruseşte, mănânc mâncare tradiţională din Rusia. Am prieteni din Rusia, dar şi din America. Cu toate astea, cu antrenorul meu vorbesc în engleză, este diferit.

Reporter: Ai declarat că acum, la revenirea după o accidentare, totul a căpătat altă semnificaţie. Cât de important este pentru tine să câştigi un alt turneu de Grand Slam?

M.Ş.: Bineînţeles că este important. Ar fi o realizare deosebită. Însă sunt fericită că pot face ceea ce îmi place. Nu mă gândesc mai departe. Eu ştiu ce sentimente deosebite trăieşti atunci când ridici un trofeu deasupra capului, asta este ceea ce te motivează, însă nici nu trebuie să-ţi pierzi nopţile gândindu-te la asta. Cred că trebuie să munceşti, să ai răbdare şi lucrurile se rezolvă de la sine.