Tratăm cauzele, nu simptomele

În cazul unei boli, simptome precum durerile, inflamațiile, degenerările sau leziunile sunt doar niște indicii care avertizează asupra faptului că se întâmplă ceva ce în principiu trebuie pus în ordine. Este o eroare gravă faptul de a „elimina” pur și simplu, de a reprima sau de a „remedia” simptomele fizice perceptibile ale traumelor psihice. În felul acesta se pierde din vedere esențialul și nu poate avea loc un proces de vindecare. Adevărata problemă, care de cele mai multe ori este de natură emoțională, continuă să rămână nerezolvată în corpul individului. Astfel, traumele nu sunt procesate, corpul nu devine mai plin de viață, ci, în cel mai bun caz, devine mai funcțional pe termen scurt. El devine tot mai mult o închisoare, ba chiar dușmanul propriei persoane. De aceea, apar noi semnale corporale, care de obicei sunt chiar mai puternice decât cele inițiale. Eliberarea de biografia traumatică nu poate avea loc în felul acesta.

Cu cât un organism uman se confruntă mai devreme, pe parcursul dezvoltării sale, cu experiențe traumatice, cu atât mai profunde, mai diverse și mai durabile sunt prejudiciile ulterioare. Dacă în timpul dezvoltării sale prenatale un copil suferă prejudicii cauzate de intoxicări, alimentație proastă, conflicte interpersonale și violență, acestea lasă urme asupra acelor organe și părți ale corpului care se dezvoltau în momentul producerii traumei. Întrucât aceste prejudicii produse în copilărie sunt stocate în corp în mod inconștient, ulterior ne îndreptăm spre ceea ce ne pare a fi inteligibil și căutăm zadarnic vindecarea suferinței noastre acolo unde ea nu poate fi găsită.

Când ajungem să percepem suferința noastră la nivel fizic, de obicei a trecut deja foarte mult timp de la momentul traumei. Timp în care ne-am suprasolicitat organismul în mod unilateral. Drept urmare, acest lucru a dus la apariția unor fenomene de uzură tot mai intense la nivelul articulațiilor, la leziuni ale mucoaselor, la disfuncții ale organelor de simț sau la cedarea completă a organelor. În plus, în această perioadă am recurs la numeroase refulări, negări și minimalizări ale traumelor noastre. De obicei nimeni nu ne-a atras atenția asupra faptului că aceste dureri fizice, aceste deficiențe sau degenerări și-ar putea avea originea într-o traumă psihică.

În definitiv este vorba despre a stabili din nou o relație iubitoare cu propriul nostru corp, de a acorda atenție nevoilor sale și de a lua în serios semnalele pe care ni le dă. Aceasta înseamnă, de asemenea, să nu mai permitem celorlalți să dispună de corpul nostru și să-l abuzeze în scopul aplicării strategiilor lor de supraviețuire în urma traumei. De asemenea, trebuie să învățăm să rezistăm tentației de a dori să punem stăpânire pe corpurile altor oameni pentru a ne transfera în ele experiențele noastre traumatice.

Posibilitățile de regenerare și puterea de autovindecare ale întregului organism uman sunt imense. De asemenea, există acum exemple impresionante și în ceea ce privește neuroplasticitatea sistemului nervos și a creierului.

Cu toate acestea, niciodată nu pare a fi prea târziu să profităm de semnalele de alarmă ale corpului pentru a explora fundalul lor traumatic. Ar trebui să ne luăm în serios corpul atunci când el spune „Nu”. Cu cât începem mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele unei vindecări complete. Mai ales pentru sugari și copii este o binecuvântare atunci când semnalele de alarmă pe care ei ni le transmit prin intermediul corpurilor lor nu sunt neglijate și nu sunt considerate a fi niște „boli” misterioase, ci este cercetată originea lor traumatică și sunt luate în serios.

Așadar, chiar și la vârste mai înaintate, putem combate o agravare și mai mare a afecțiunilor fizice prin intermediul unei abordări orientate spre cauză, și nu spre simptom. Când facem ca eul nostru sănătos să prospere și ne dezvoltăm nestingherit propria voință, puterea noastră de vindecare poate crește. Atunci toate demersurile terapeutice pot contribui la procesele de vindecare, care vizează aspectele emoționale și energetice ale organismului.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com