Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Valurile de refugiați continuă să intre în România prin Punctul de Trecere a Frontierei (PTF) Siret. Pentru a se pune la adăpost, o parte dintre studenții care învățau în Ucraina au mers pe jos chiar și 30 de kilometri.
”Am făcut două zile pe drum. Dar pe timp de noapte nu am condus pentru că e riscant. Am venit cu mașina unui prieten și el, din nefericire, a rămas în Ucraina. Ne-a adus până în ultimul oraș aproape de România, Cernăuți, după care am mers pe jos 30 de kilometri, iar la graniță am stat și am așteptat o noapte și astăzi am intrat în România. Am supraviețuit nopții. E mai bine decât să rămânem într-o zonă de război. În Kiev era foarte stresant cu bombardamentele și am vrut să plecăm. Au fost zile grele și a fost riscant atunci când am căutat unde să stăm peste noapte în Ucraina. Pentru că nu era nimic deschis, nici un hotel. Oamenii fugeau. Nimeni nu ne ajuta. Când eram pe drum am căutat un sat mic și am găsit o femeie care a putut să ne ajute și ne-a lăsat să dormim la ea”, este mărturia unei tinere studente.
A spus că înainte de a pleca din România va sta câteva zile în Suceava. A ținut să mulțumească autorităților și oamenilor din România care s-au mobilizat exemplar pentru a-i ajuta pe refugiați.
”A fost o situație stresantă și a fost imposibil să rămânem în Kiev. Trebuia să ieșim pentru a supraviețui. Mulți sunt blocați în Kiev, deci sunt recunoscătoare și foarte fericită până la urmă. Am venit cu un bagaj mic pentru că nu am avut timp să luăm altceva. Am luat doar documentele și câteva lucruri. Dacă va fi sigur 100% în Ucraina, mă voi întoarce să îmi iau lucrurile. Eu vreau să mă întorc pentru a absolvi facultatea. Am pierdut cinci ani de studii și va fi foarte greu pentru mine să nu finalizez studiile. Vreau să mă întorc să finalizez studiile cel puțin. Am investit mult. Timp, bani, mental, fizic. Dacă nu voi finaliza voi pierde șapte ani. Studiez să fiu doctor, dar nu am o diplomă. Nu știu ce voi face. Lumea trebuie să înțeleagă că pacea este limba, și dragostea. Nu războiul. Nimeni nu câștigă. Noi plătim consecințele și nu e drept”, a spus o altă studentă.
Din Maroc, spune un student din Vinița, i s-a transmis că va începe războiul și că trebuie să plece din Ucraina, fără alte detalii. O tânără nu s-a putut despărți de pisica de care s-a atașat, așa încât mica felină a fost adusă cale de câteva sute de kilometri. „E bine. E super speriat (n.r. – motanul) mai ales că la graniță era foarte multă lume. Dar e ok acum”, a spus studenta despre prietena necuvântătoare.
”Noaptea trecută a nu a fost o experiență plăcută. A fost un coșmar pentru că a fost foarte frig”
Prin PTF Siret a trecut și un student din India, care era abia în primul an de studiu. ”În ultimele zile am avut explozii de bombe și focuri de armă. În mod evident continuau să atace și nu mai puteam continua. Și ne-am gândit să plecăm. Am contactat ambasada din Kiev și ne-au spus să trecem granița și cu ajutorul lor am venit. Am plecat în noaptea de sâmbătă spre duminică. Ne-am început călătoria din Vinița și am venit la Cernăuți și la un moment dat am mers și cinci kilometri pe jos până la graniță. În această dimineață (n.a. – luni dimineață), la 6:30, am trecut granița. Noaptea trecută nu a fost o experiență plăcută. A fost un coșmar pentru că a fost foarte frig. Vom merge la aeroport de unde vom avea un avion spre casă”, a mărturisit tânărul din India.
În Vama Siret sunt și foarte mulți voluntari, care îi sprijină pe refugiați, oferindu-le alimente, apă, pături sau cartele telefonice. Alții fac traduceri din engleză sau ucraineană pentru ca lucrurile să meargă așa cum trebuie și pentru ca refugiații să ajungă acolo unde își doresc.
”Vrem să ajutăm pe toată lumea pentru că sunt oameni până la urmă. Eu ofer mâncare și tot ceea ce au nevoie, din partea ONG-urilor și alte lucruri care sunt aduse de oameni. Încercăm să fim umani, deși programul de lucru este de 12 ore pe zi”, a spus un voluntar. A fost completat de un alt voluntar de la Siret: ”Toate acestea (n.a.- bunurile oferite refugiaților) sunt aduse de oameni de bine. Am vrut să venim aici pentru că sunt vieți inocente și vrem să ajutăm”.
