Peste 70 de „bunici” din Căminul de la Solca așteaptă un dar, de ziua lor, Ziua Persoanelor Vârstnice

Peste 70 de „bunici” din Căminul de la Solca așteaptă un dar, de ziua lor, Ziua Persoanelor Vârstnice, ce se marchează în fiecare an pe 1 octombrie. Ei nu cer nimic, doar s-ar bucura ca cineva să le ofere un mic dar, o mângâiere, o vorbă bună, un zâmbet. Neînsemnate lucruri, dar atât de prețioase pentru ei, pentru bătrânii singuri, aflați în suferință, departe de cei dragi, cu mintea rătăcită printre visuri neîmplinite. Alege să fii mângâiere pentru unul dintre cei peste 70 de bunici din acest cămin! Este mesajul pe care îl transmite de ani buni prof. Daniela Ceredeev, inspector școlar pentru religie la Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ) Suceava, și nu se oprește aici. Împreună cu voluntari dedicați, ea merge periodic la acest cămin de bătrâni cu daruri, cu bucuria că încă mai sunt oameni dispuși să ofere dragoste și bucurie celor lipsiți de acestea. „Peste doar câteva zile, pe 1 octombrie, e Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. Alege să fii mângâiere pentru unul dintre cei peste 70 de bunici din acest cămin! Pregătește un dar și împachetează-l frumos ca pentru un suflet drag, căruia vrei să-i faci o nesperată bucurie. Ai grijă, mare grijă, să respecți toate regulile impuse de vremurile acestea atât de încercate. Și dacă nu poți ajunge tu acolo, poți lăsa darul tău tinerilor noștri voluntari sau poți să faci o donație în contul RO13 RZBR 0000 0600 1360 0238, CIF: 28568800 și împreună vom oferi o nouă zi de sărbătoare bunicilor de la Solca, alături de daruri pe care le pregătim pentru ei, ca-n fiecare an. Priveşte-i cu blândeţe şi drag pe acești bunici şi alege şi tu să fii mângâiere! Oferă un mic dar unui suflet care are nevoie de atenție, și de grijă, și de ajutor!”, este mesajul inspectorului școlar Daniela Ceredeev.

Mai avem timp să facem parte din povestea bunicilor de la Solca. Mai avem timp să ne facem nouă o bucurie, oferind un mic dar bunicilor uitați în centre sociale. Să nu pierdem această șansă de a ajuta, de a fi suflet lângă suflet, de a fii mângâiere pentru bătrânii singuri și neajutorați. Atât timp cât ei sunt, trebuie să fim și noi dispuși să-i ajutăm. Fiecare cu cât poate. Doar să nu-i ignorăm, să nu-i judecăm. Să-i iubim așa cum sunt și acum, de ziua lor, să le „dăm aripi”, să le descrețim fețele, să-i facem să zâmbească, să râdă, să se bucure de darul pe care putem să-l oferim. Ei ne așteaptă negreșit. Noi, oare, vom găsi drumul până la ei? Sunt sigură că da. Inimă lângă inimă! Suflet lângă suflet. Măcar de ziua lor.