Ce ne aduce fericirea în viață

În cultura noastră modernă, toate tipurile de mass-media ne bombardează zi de zi cu mesaje care ne spun că, pentru a fi împliniți, trebuie să cumpărăm și să realizăm lucruri. Suntem încurajați „să luptăm pentru ce-i al nostru”. În consecință, în cele din urmă ne agățăm de bunurile noastre. Un asemenea atașament crește probabilitatea de a ne agăța și de alte lucruri din viața noastră, dc pildă, de oameni, de emoții și de propriul punct de vedere. Detașarea li se poate părea inutilă sau indezirabilă celor care acționează astfel. Totuși, vom pierde inevitabil anumite lucruri. Nu vom obține întotdeauna ceea ce dorim. Prin urmare, dacă nu am învățat să ne detașăm ori să apreciem valoarea detașării, suntem mai expuși riscului de a ne simți copleșiți atunci când viața nu ne oferă lucrurile pe care le dorim sau pe care credem că ar trebui să le avem. Un obiectiv comun în renunțarea la adicție este „detașarea cu dragoste”. Deși sună atractiv, multe persoane nu știu să pună în practică acest obiectiv. E dificil să renunțăm la atașamente dacă o mare parte din stilul nostru de viață presupune și eforturi.

Din cauza gândirii liniare, a vieții extreme și a grabei, mulți oameni tind să-și formeze așteptări nerezonabile de la ei înșiși și de la viață. Se așteaptă ca schimbările să se petreacă repede și ușor, chiar și atunci când încearcă să schimbe o problemă care le-a afectat ani la rând viața sub numeroase aspecte. Au tendința de a aștepta ca schimbarea să se petreacă liniar, fără suișuri și coborâșuri. Adeseori se axează prea mult pe rezultat, și nu pe proces, și de aceea nu își atribuie meritul eventualelor progrese făcute până când nu-și ating obiectivele. Iată ceea ce numim perfecționism. Perfecționiștii consideră că greșelile le reflectă defectele de caracter, și nu prilejuri de a învăța și de a crește. De asemenea, cei care nu înțeleg procesul firesc al schimbării își formează o gândire defectuoasă în ceea ce privește controlul pe care îl au sau pe care ar trebui să-l aibă asupra întâmplărilor din propria viață. Trebuie să se relaxeze și să se bucure de proces, inclusiv de suișurile și coborâșurile firești, inerente învățării unui lucru nou.

Lupta și lăcomia în viață duc în cele din urmă la nefericire, dacă nu știi și cum să te detașezi ori să renunți atunci când dorința de a avea mai mult își pierde sensul.

Toate aceste concepții greșite despre procesul firesc al schimbării ne duc pe calea dezamăgirii și cresc riscul de a ne simți în cele din urmă copleșiți de viață. Pentru cei aflați în această situație, obsesia și ruminarea sunt adesea strategii de coping. Ei încearcă să găsească o soluție, însă gândirea lor liniară îi ține într-o buclă fără ieșire. Însă, în timp ce se zbat să găsească o soluție, energia toxică se acumulează în corp. Teama creată de lipsa cunoașterii sau a încrederii în ordinea naturală a lucrurilor poate crește probabilitatea de a recurge la activități și la substanțe care vor genera, de fapt, mai mult haos și mai multă confuzie.

Într-o lume care consideră că acumularea de bunuri este măsura succesului și a valorii în viață, e firesc să adoptăm o abordare ce susține acest obiectiv. De obicei, încercăm să mergem direct spre obiectivele pe care ni le-am propus și să considerăm orice obstacole ivite în cale drept probleme sau amenințări. Situațiile în care nu putem menține calea directă spre ele sunt privite ca un eșec personal. Începem să credem că rușinea și învinovățirea sunt imbolduri necesare pentru a ne învăța lecția și a ne descurca mai bine data viitoare. Totuși, rușinea și învinovățirea ne subminează încrederea în noi și sporesc șansele să obținem în continuare rezultate nesatisfăcătoare. Trebuie să înțelegem că toți creștem și învățăm în ritmul propriu, cu suișuri și coborâșuri pe parcurs. Toți avem puncte forte și neajunsuri. Există anumite lucruri pe care poate nu vom fi niciodată în stare să le realizăm. Renunțarea are legătură cu acceptarea realității și a propriilor limite în ce privește controlul asupra noastră și a situațiilor cu care ne confruntăm, și nu cu lenea sau slăbiciunea.

Setea de succes material ne încurajează firesc să ne concentrăm asupra viitorului. Prea multă axare pe viitor poate genera îngrijorare, ceea ce ne face să ne bucurăm mai puțin de momentul prezent. Dacă nu ne axăm pe prezent, concentrarea și controlul asupra prezentului sunt limitate. Lipsa de concentrare asupra prezentului duce la și mai puțin succes în îndeplinirea obiectivelor noastre. Atunci apar sentimentele negative legate de succesul nostru limitat, ceea ce ne atrage atenția din nou asupra trecutului. Dacă nu ne concentrăm asupra prezentului, rămânem cu sentimente negative.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com