Comunicarea armonioasă dintre părinți și copii

Oricare ar fi situația sau temperamentul unui copil, când suntem conectați cu el printr-un ecran de telefon înseamnă că nu suntem conectați cu copilul. Și este mai ușor să ai atenția distrasă decât ne închipuim. Conversațiile digitale limitează ocaziile de a empatiza și a ne conecta deplin.

Este necesar ca fiecare dintre noi să învețe să intre în relație cu copiii din viața lui fără amestecul ecranelor telefoanelor și tabletelor. Să experimentăm și să vedem dacă putem să petrecem 20 de minute vorbind cu un copil, participând la un joc sau pur și simplu bucurându-te de prezența lui, fără să avem în apropiere un telefon sau o tabletă de care să ne folosim. Este foarte important să încercăm să limităm și timpul pe care copilul îl dedică ecranelor. Deși copilul nostru s-ar putea să se opună unui drum cu mașina sau mesei de prânz fără ecrane în care să stea cu ochii ațintiți, s-ar putea să aprecieze aceste momente, chiar dacă în secret. Decidem ferm ca, în unele momente critice, ecranele să lipsească, cum ar fi orele dedicate meselor, drumurile de orice fel cu mașina și prima jumătate de oră după ce copilul revine acasă când atenția trebuie să se concentreze pe reconectarea cu familia. Dacă ora fără ecrane este o regulă clară, n-o să fie nevoie să intrăm în negocieri complexe în fiecare zi.

În special copiii vulnerabili au nevoie să se armonizeze cu părinții. Putem să le domolim o parte din frustrări acordându-ne la sentimentele lor. Temele pentru acasă, de exemplu, sunt un factor frecvent de stres. Copiii sunt iritați de ideea de teme pentru acasă și, de asemenea, pot fi iritați de încercarea părinților de a-i ajuta. Daniel Siegel, autorul cărții The Whole-Brain Child și coautor al lucrării Brainstorm, oferă căi de armonizare mai ales în momentele de mare intensitate emoțională. El arată că părinții nu-și pot ajuta copilul să-și rezolve temele pentru acasă sau orice altă activitate stresantă până nu recunosc și nu empatizează cu sentimentele copilului.

Prin urmare, data viitoare când copilul va fi stresat, să încercăm să-i spunem ceva din care să reiasă recunoașterea sentimentelor lui, cum ar fi: „Mi se pare că ești necăjit". De asemenea, putem să-l ajutăm pe copil să-și identifice sentimentele, deoarece etichetarea acestora și alcătuirea unei povești despre ce s-a întâmplat scad intensitatea emoțiilor. Siegel denumește această strategie „dă-i un nume și îmblânzește-l". Putem să îi spune lucruri ca: „Uau, cred că a fost o situație dură de tot. Cum ți-a fost? Ce simți acum?" Dacă vrem să ajungem la gândirea rațională a copilului, trebuie ca mai întâi să te armonizezi cu el pe plan emoțional, cu empatie. Siegel numește situația asta „Conectează-te și redirecționează".

Să nu lăsăm creierul emoțional în căutare de senzații tari al adolescentului nostru să ne atragă într-un conflict ce poate să escaladeze. Dacă adolescentul ne vorbește pe un ton ridicat, avem și alte opțiuni în afară de cea reflexă, în care reacționăm. Un conflict nu poate escalada dacă nu luăm parte la el. Uneori este de folos să spunem că avem nevoie de un răgaz, o mică doză de timp și spațiu într-un loc diferit. Dat fiind timpul scurt de înjumătățire a emoțiilor, cel mai probabil emoțiile copilului și ale noastre se vor domoli și o conversație se poate relua când ambele emisfere ale creierului funcționează din nou echilibrat.

În atmosfera încinsă a momentului, poate ar fi bine să ne amintim că, deși adolescenții pot să arate pe dinafară ca niște adulți, rămân copii în sinea lor. Au nevoie ca noi să fim clari și stabili, nu să ne lăsăm angrenați în drama lor. Să ne amintim că noi suntem persoana din încăpere cu creier de adult și că noi avem puterea de a rămâne calmi și de a evita escaladarea disputei. De asemenea, în momentele de calm, să fim curioși. Decât să spunem adolescentului ce să facă, mai bine să îi punem întrebări.

O relație plină de iubire cu partenerul nostru nu este doar prețioasă în sine. Este și un instrument de parentaj mai bun. Așadar, să ținem minte că emoțiile sunt permeabile mai ales în cazul copiilor sensibili. Este nevoie să aducem căldură în mediul familial și să ne arătăm afecțiunea în fiecare moment.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com