Lecţie de istorie cu Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române

Vineri, 30 august, în cadrul Festivalului de Teatru pentru Tineret “Grigore Vasiliu Birlic”, academicianul Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, s-a întâlnit cu un numeros public din urbea de pe Şomuz, cu profesori şi cadre universitare din Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, dar şi din alte localităţi, care au dorit să participe la o întâlnire despre istoria poporului român, educaţia prin istorie, căutarea adevărului istoric, istoria ca instrument de guvernare sau ca formă de manipulare.

În deschiderea conferinţei, preotul Liviu Mihăilă, preşedintele Asociaţiei „Fălticeni Cultural”, a explicat pe scurt importanţa acestei întâlniri a reprezentantului autorizat al celei mai înalte instituţii de cultură şi ştiinţă, Academia Română, cu locuitorii oraşului care a dat şapte membri ai Academiei Române: Nicu Gane, Alexandru Lambrior, Eugen Lovinescu, Artur Gorovei, Mihai Băcescu, Mihail Şerban, Ion Irimescu, şi îi are aproape sufleteşte pe alţi doi, Mihail Sadoveanu şi Theodor Ştefanelli.

Discursul lui Ioan Aurel Pop, urmat de discuţiile purtate cu cei din sală, au constituit un moment de reverenţă intelectuală pentru că s-a vorbit despre întâmplări, evenimente, procese care au marcat istoria noastră, calificată de către unii ca o ruşine perpetuă şi de alţii ca o glorie eternă. Pentru efortul de a ajunge la Fălticeni, preşedintele Academiei Române a fost răsplătit cu placheta Festivalului de teatru şi cu un portret realizat de graficianul Mihai Pânzaru PIM.

Istoria nu este formată din fapte de repetiţie, istoria este formată din faptele de succesiune

Preşedintele Academiei Române a vorbit despre slavismul pretins al românilor, acţiunile trolilor ruşi, educaţia prin istorie, căutarea adevărului istoric, manipulare şi a detaliat o parte a evenimentelor din vremea dacilor şi a romanilor, precum şi a Imperiului Otoman. În cuvântul său, cărturarul a insistat asupra faptului că ignorarea cunoaşterii trecutului este un act cu consecințe catastrofale, dar a făcut referire şi la existenţa regulilor şi a principiilor care îi ajută pe istorici să ajungă la adevăr, obstacolele care există în calea cunoaşterii istoriei, o serie venind din interiorul societăţii contemporane şi chiar din interiorul breslei istoricilor.

„Din pricina acestor obstacole unii pretind că istoria nici nu poate fi cunoscută. Trecutul a fost, nu îl putem reconstitui, nu am cum să-l scot din mormânt pe Ştefan cel Mare şi să văd dacă sfatul lui din Cetatea Sucevei la 1484 era aşa cum este reprezentat foarte frumos în Muzeul din Suceava. Prin urmare istoria nu este formată din fapte de repetiţie, ca ştiinţele naturii, istoria este formată din faptele de succesiune. Odată ce s-a întâmplat, ele nu se mai pot repeta, chiar dacă unii spun că istoria se repetă. Nu se repetă niciodată identic, pot anumite fapte şi întâmplări să fie asemănătoare. Şi atunci pentru reconstituirea trecutului este nevoie de foarte mult efort”, a afirmatrectorul Universităţii “Babeş-Bolyai”.

Trecutul a fost dintotdeauna important pentru prezent şi viitor

Academicianul Ioan Aurel Pop consideră că trendul contemporan este unul de ignorare a trecutului, iar acest lucru este cauzat de forţe care promovează ideea că memoria este inutilă, cu toate că trecutul a fost dintotdeauna important pentru prezent şi viitor, iar întâmplările din trecut, ca şi cele din viaţă în general, sunt bune, rele, oarecare, absurde, banale şi pot fi selectate subiectiv pentru a servi anumitor scopuri.

„Cu alte cuvinte, pot să scot din trecut numai fapte bune, le las la o parte intenţionat pe cele rele şi pot demonstra că un popor a fost cel mai glorios din lume, dacă extrag numai faptele glorioase. Dreapta cumpănire este foarte dificilă, calea de mijloc e foarte greu de atins. S-a susţinut în anumite perioade fie că istoria românilor este glorioasă, plină de victorii şi de realizări unice, fie că este mincinoasă, plină de înfrângeri şi de cedări jalnice şi laşe. Regimul Ceauşescu a preferat prima variantă, în ultima fază spunând că suntem geniile de pe pământ, el este geniul Carpaţilor şi noi pe lângă el, iar poporul nostru este cel mai vrednic şi construieşte societatea socialistă multilateral dezvoltată. Apoi a urmat o perioadă în care s-a spus că nu am făcut nimic, am fost nişte amărâţi, nu am construit nimic de-a lungul vremii, am început şi nu am terminat, nu am reuşit să finalizăm, nu suntem capabili. Cunoaşterea trecutului nu se poate face la întâmplare. Ea trebuie făcută de cercetările specialiştilor”, a spus Ioan Aurel Pop.

Istoria noastră este viaţa noastră

Alte subiecte abordate în cadrul discuţiei au fost şi cele despre adepţii gloriei eterne care susţin că românii sunt cel mai vechi popor din lume, dulcele de a nu face nimic, cele despre limba română, singura ţară care are un imn dedicat limbii fiind o ţară românească vecină cu noi.

„Fac în faţa dumneavoastră o pledoarie pentru şcoală, pentru educaţie, pentru şcoală tihnită şi bine făcută la vremea ei. Vorba dulce a mamei, a bunicii, pletele albe ale bunicului şi privirea sever învăluitoare a tatălui, pâinea aburindă de pe vatră şi mirosul de cozonaci de la Crăciun sau Paşte, neamurile care vin încă la colindat, vecinii care îşi dau bineţe în aceeaşi limbă, versul lui Eminescu, doina de jale din Balada lui Ciprian Porumbescu şi câte altele, toate acestea te fac român. Dar între atâtea elemente identitare trebuie neapărat să pomenim şi lecţiile de istorie. Cunoaşterea corectă a trecutului poporului nostru, cu bunele şi cu relele sale, ne poate face să ne preţuim neamul sau, dacă nu, măcar să nu îl urâm. Dacă apar cârcotitori, nu trebuie să îi credem pentru că urmăresc să ne disloce, să ne risipească, să ne dezorienteze. Bunii şi străbunii au făcut o limbă şi au făcut o ţară şi ţara ne-a ajutat să trăim până astăzi. Şi limba. Şi dacă ar fi numai aceste două lucruri, limba şi ţara, tot ar trebui să fim încrezători şi să ducem neamul acesta binecuvântat mai departe pentru că unele popoare sunt vântură lume, nu au ţări, unele nu au nici limbi, trăiesc prin religii. Istoria noastră este viaţa noastră. Şi dacă o învăţăm şi o ştim nu devenim mai buni, nici mai deştepţi, nici mai pregătiţi pentru viitor, dar putem să ne simţim oameni între oameni, să ştim de ce suntem români, să nu ne ruşinăm de acest lucru, ceea ce înseamnă mult”, a fost îndemnul academicianului Ioan Aurel Pop.

Manipularea prin eliminarea culturii din educaţie

Academicianul a mai declarat că prin înlocuirea din sistemul de educaţie primară şi secundară a disciplinelor şcolare consacrate şi care au dat măsura valorii lor în societate (istorie, geografie, limba şi literatura română, botanică, zoologie, anatomie, limbi clasice etc.) cu alte „discipline şcolare” având teme care preocupă lumea în prezent, tinerii ajung la un nivel minim de cunoştinţe de cultură generală, nivel care nu îi ajută să se orienteze în lumea contemporană şi cad pradă celor mai dureroase şi periculoase experienţe şi experimente care se fac astăzi, prin ademenirea uşoară spre direcţii dorite de comunicatorii interesaţi. Un om neinformat crede mult mai uşor o ştire din mass-media, iar astăzi se manifestă, în peisajul cotidian, adevăraţi specialişti în „ştiri false” (fake news), iar întrebarea care se pune este: Cum să poţi distinge între adevăr şi minciună, dacă nu ai înmagazinate în mintea ta cunoştinţele de bază despre lumea aceasta, ca să poţi compara? 

“Setea de putere nu e omenească, e drăcească, noi trebuie să avem sete de ştiinţă, de bunăvoinţă, de adevăr şi dreptate. Toate regimurile politice au folosit istoria ca instrument de guvernare, ca formă de manipulare. Au avut ideologi care au scos din istorie acele fragmente care erau convenabile. De exemplu, regimul comunist a scos din istorie numai înfăptuirile ţăranilor şi muncitorilor, răscoale, greve, restul lucrurilor mari le-au lăsat deoparte, asta înseamnă manipulare. Astăzi mă îngrozesc când văd fake-news cu care suntem bombardaţi.

La noi manipularea se face astăzi mai mult prin mijloacele de difuzare în masă, că politicienii nici nu ştiu istorie, nici nu le pasă de istorie. La noi manipularea se face de forţe intelectuale oculte şi de străini mai ales de la Moscova şi Sankt Petersburg, prin aceste echipe care intră pe reţele de socializare, se dau Popescu sau Ionescu şi strecoară venin, o vorbă bună, una pe lângă şi apoi te conving. Cred că putem lupta cu această manipulare încercând să citim despre trecut lucrările făcute de oameni oneşti şi dezinteresaţi şi care au echilibru în ele. Ca să avem discernământ trebuie să facem şcoală serioasă, dar din păcate nu se mai face şcoală serioasă”, a mai spus academicianul Ioan Aurel Pop.