Prin legalizarea contribuţiei financiare a pacienţilor spitalizaţi în spitalele private în contract cu CAS, Guvernul înfige cuţitul în spatele spitalelor publice

Măsura de închidere, transformare sau reducere a numărului de paturi planificată de Guvern a fost deocamdată suspendată, în schimb Executivul a dat o lovitură năucitoare spitalelor publice, în competiţia cu spitalele private, în ceea ce privește finanţarea. În ședinţa de Guvern de miercuri, 24 mai a.c., a fost adoptată o ordonanţă de urgenţă pentru completarea articolului 230 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în sensul că asiguraţii care optează pentru spitalele private în contract cu Casa Asigurărilor de Sănătate pot plăti o contribuţie personală pentru a acoperi diferenţa dintre tarifele serviciilor medicale acordate de spitalele private şi tarifele decontate de CAS.

Acest lucru este valabil pentru spitalizare continuă, ambulatoriu clinic de specialitate şi ambulatoriu paraclinic.

Conform Institutului Naţional de Statistică, la sfârșitul anului 2017 în România funcţionau aproximativ 570 de spitale, din care 74% erau spitale publice, 25% private și 1% spitale publice cu secţii private, care au acordat asistenţă medicală unui număr de 4,2 milioane de pacienţi internaţi.  Dintre aceștia, în spitalele private au fost internaţi aproximativ 4%. Deoarece majoritatea spitalelor private nu sunt multidisciplinare, așa cum sunt cele de stat, în aceste clinici se rezolvă în general probleme medicale care ţin de sfera obstetricală (maternitate), chirurgie generală, chirurgie ginecologică, chirurgie plastică şi ortopedie.

În același timp, afacerile din sectorul serviciilor medicale private erau evaluate, în 2018, la 11 miliarde de lei, în creștere faţă de 2017, când au fost de 9,7 miliarde de lei, potrivit ziarului Bursa, http://www.bursa.ro/analiza-keysfin-piata-serviciilor-medicale-private-in-crestere, care citează o analiză KeysFin. Aceeași sursă arată că profitul net al reţelelor de clinici private a crescut la 1,5 miliarde de lei în 2017, cu 29% faţă de 2016 și cu 420% faţă de 2007.

Guvernul recunoaște că nu finanţează spitalele publice la costul real al serviciilor medicale prestate

Pentru a înţelege cum vor funcţiona lucrurile în sistemul medical privat după adoptarea OUG de miercuri, luăm un exemplu imaginar și presupunem că pentru o operaţie de apendicită CAS plătește 1.500 de lei, atât unui spital de stat, cât și unui privat cu care se află în contract. Costul real al unei astfel de intervenţii este, însă, de 1.800 de lei. Odată cu adoptarea amintitei OUG, spitalul privat are dreptul să încaseze diferenţa de 300 de lei de la pacient, cu acordul scris al acestuia. Până la adoptarea ordonanţei, din punct de vedere al sumelor decontate de CAS, spitalele publice și cele private erau tratate la fel. Adică dacă pacientul opta să meargă la un spital privat pentru operaţia de apendicită, fie plătea integral, de regulă o sumă apropiată de cea decontată de CAS, respectiv în jur de 1.500 de lei, conform exemplului nostru, fie plătea doar eventual cazarea și masa, serviciile medicale fiind decontate de CAS.

Pentru ambulatoriu clinic și paraclinic (consultaţii, analize și investigaţii) nu plătea nimic, dacă le făcea în baza asigurării de sănătate din sistemul public.

La adoptarea acestei OUG, Ministerul Sănătăţii a recunoscut, în primul rând, că serviciile medicale sunt subfinanţate, că primesc mai puţini bani faţă de costurile reale, dar nu a făcut nimic pentru a îndrepta această situaţie în sistemul de stat, ci doar în cel privat. Potrivit notei de fundamentare a ordonanţei, prin modificările propuse prin acest proiect „se creează cadrul legal astfel încât să se asigure contribuţia personală a pacienţilor în vederea acoperirii costurilor reale ale serviciilor medicale, în special pentru segmentul spitalizării continue, a ambulatoriului clinic de specialitate și ambulatoriului paraclinic”.

Contribuţia personală încasată de la pacienţi poate fi utilizată de clinicile private și pentru plata altor cheltuieli necesare acordării serviciilor medicale, inclusiv pentru plata unor drepturi bănești pentru personalul implicat în realizarea actului medical. Asta rezolvă o altă problemă cu care se confruntau clinicile private, aceea că salariile medicilor și asistentelor din sistemul public sunt mult mai mari decât în privat, personalul medical fiind acum mai interesat să lucreze în spitalele de stat.

În spitalele de stat, pacientul nu poate plăti diferenţa de cost pentru stent-uri sau proteze mai performante faţă de cele decontate de CAS

Prin urmare, deși multe spitale de stat au făcut în ultimii ani eforturi foarte mari pentru dotare cu echipamente medicale performante și pentru atragerea de medici, în scurt timp ar putea ajunge din nou în situaţia de a nu avea personal suficient și de a fi finanţate de la buget mult sub costurile reale ale serviciilor prestate. Creșterile salariale din 2019 nu au fost acoperite de CAS și Ministerul Sănătăţii, așa cum nu au fost acoperite nici alocaţiile de hrană și voucherele de vacanţă, acestea fiind suportate din veniturile proprii ale spitalelor.

Politica discriminatorie a statului faţă de spitalele care îi aparţin se vede cel mai bine în cazul când, de exemplu, la un spital public pacientul are dreptul la un implant (stent-uri, proteze ortopedice) de o anumită calitate și la un anumit preţ. Dacă pacientul preferă unul mai performant sau mai scump și ar fi dispus să plătească diferenţa de preţ pentru extra-calitate, spitalul public nu are baza legală să deconteze tariful de bază și pacientul să acopere doar diferenţa, ci acesta trebuie să plătească integral echipamentul mai performant pe care îl dorește.

O altă problemă serioasă cu care se vor confrunta spitalele publice va fi una despre care se vorbește puţin, deși este cunoscută de toată lumea, aceea a traficului de pacienţi practicat de medicii care lucrează atât în spitalul public, cât și în clinicile private. Odată cu acceptarea contribuţiei financiare  în sistemul privat, va crește interesul medicilor pentru dirijarea pacienţilor către clinicile private și cei care vor pierde din subminarea spitalelor publice vor fi în primul rând bolnavii, mai ales cei cu posibilităţi financiare medii și sub medie.