Mesajul preşedintelui Filialei Suceava a A.N.V.R., cu prilejul sărbătoririi Zilei Veteranilor de Război

Dragi şi bravi veterani de război,

Cu sentimente de înaltă cinstire şi aleasă preţuire pentru voi, cei mai în vârstă ostaşi ai ţării, ne adresăm cu ocazia aniversării zilei de 29 aprilie, Ziua Veteranilor de Război, legiferată prin H.G.122 din octombrie 2007, ca un înalt şi vibrant însemn de recunoştinţă pe care ţara şi naţiunea le-o poartă vitejilor luptători de atunci, bravilor veterani de război de astăzi. Ziua de 29 aprilie este o dată cu rezonanţă istorică pentru supravieţuitorii celui de-al doilea război mondial, fiind un moment de o puternică încărcătură emoţională, de rememorare a unui trecut glorios, dar şi a unor momente de dăruire, devotament şi credinţă petrecute în cei mai grei ani ai războiului. Instituirea unei zile din calendar cu caracter ostăşesc este o dreaptă şi binecuvântată recunoaştere, precum şi un strălucit omagiu adus acelor care, acum aflaţi la vârsta senectuţii, au mărturisit în tinereţe cu hotărâre voinţa lor de apărători ai ţării şi că nimic nu poate fi precupeţit, nici chiar suprema jertfă.

La ceas de sărbătoare, când celebrăm cea de-a 12-a aniversare a zilei veteranilor, este un fericit prilej de a adresa un sincer şi din suflet omagiu de recunoştinţă pentru curajul şi bărbăţia, vitejia şi dăruirea care v-au animat pe parcursul războiului când, în plină tinereţe de formare creatoare, din sate şi din oraşe, de pe ogoare şi uzine, aţi răspuns, fără zăbavă, chemării patriei la vremuri de cumpănă.

După vremurile negre care s-au abătut asupra ţării noastre în anul 1940, când în mai puţin de două luni şi jumătate România a suferit mari rupturi teritoriale, în 1941, la chemarea patriei aţi lăsat familia, gospodăria şi grădina, plugul şi strungul sau pana de scris şi fiecare dintre voi, în gând cu ”Doamne ajută!” şi cu semnul Sfintei Cruci, aţi pornit încrezători spre drapelul de luptă al unităţii la care aţi fost repartizaţi.

La 22 iunie 1941, în urma ordinului generalului Ion Antonescu, ”Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul! ”, nu aţi pregetat de a fi demni purtători ai tradiţiei eroice ce venea de peste veacuri, de la vitejii înaintaşi, iar pe acest drum al gloriei, vitejiei şi onoarei v-au purtat valurile furtunoasei istorii ca vrednici şi bravi luptători, care aţi ajuns la Odessa, în Crimeea şi Caucaz, la Cotul Donului şi Stalingrad.. Vreme de aproape 4 ani, voi, vitejii veterani de război, v-aţi târât pe coate şi genunchi, prin noroi şi zăpadă, sub ploaia de gloanţe şi schije vrăjmaşe ziua şi noaptea, aţi asaltat cazemate, adăposturi şi clădiri din care se revărsau rafalele ucigaşe de gloanţe. Aţi trecut prin râuri şi munţi, baraje de artilerie şi aviaţie, când vieţile voastre se aflau în primejdie la fiecare pas, dar aţi dovedit curaj şi voinţă, luptând cu un eroism legendar, străbătând mii de kilometri prin arşiţă şi ger cumplit, prin burniţă şi ploaie, lapoviţă şi ninsoare, uzi până la piele, suferind de foame şi sete, iar pământul şi zăpada v-au fost patul şi aşternutul, v-aţi acoperit cu pătura cerului şi cu plapuma norilor. În astfel de condiţii v-aţi petrecut cei mai frumoşi ani ai tinereţii, dar aţi dovedit demnitate ostăşească, credinţă în Dumnezeu şi nădejdea de a depăşi rigorile războiului.

În perioada care a urmat dictaturii comuniste aţi trecut prin greutăţi şi umilinţe dezgustătoare pe care le-aţi trecut cu demnitate, onestitate, curaj, voinţă şi tenacitate, virtuţi dobândite în armată, prin vârtejul luptelor pe front. Revoluţia din decembrie 1989 a însemnat, pentru veteranii de război, vremuri noi, când instituţiile statului român au legiferat drepturile cuvenite veteranilor de război.

Veteranii şi invalizii de război  sunt legende vii ale faptelor de eroism şi jertfă a oştirii române. Ei poartă cu demnitate trupurile lor ciuruite de gloanţele şi schijele vrăjmaşe, făcându-şi pe deplin datoria faţă de ţară şi neam. Sentimentele noastre de stimă, preţuire şi recunoştinţă ale societăţii nu vor acoperi omagiul cel bine meritat de la naţiunea română.

Veteranilor pe care-i mai avem printre noi, să le acordăm onorul cuvenit, ei aflându-se cu tâmplele albite de ninsoarea timpului, cu faţa brăzdată de asprimea vremii şi cu mersul şovăielnic, îndreptându-se, treptat, către amurgul vieţii, dar cu o deosebită afecţiune faţă de armata ţării şi cu o nemaiîntâlnită sete de credinţă, de adevăr şi dreptate. Sărbătoarea lor ostăşească este aureolată de cea mai mare sărbătoare creştinească, Învierea Domnului Iisus Hristos, simbolul vieţii împotriva morţii. Noi, veteranii de război aflaţi în viaţă, ne plecăm cu pioşenie frunţile încărunţite întru cinstirea eroilor căzuţi la datorie în toate locurile şi în toate timpurile. Dumnezeu să-i odihnească în pace!