Copiii din parohia Leucuşeşti învaţă bunătatea şi fac din milostenie o pasiune

În ziua de 23 februarie, copiii din parohia Leucuşeşti, protoieria Fălticeni, împreună cu preotul paroh Adrian Dulgheriu, învăţătoarea Camelia Maftei şi farmacistul Constantin Maftei, au fost alături de bunicii de la căminul de vârstnici de la Mănăstirea “Acoperământul Maicii Domnului” Boroaia şi de copiii de o vârstă cu ei de la aşezământul de copii din Dolhasca.

Dacă în preajma sărbătorilor de iarnă elevii de la Leucuşeşti au făcut cadouri dulciuri şi jucării micuţilor de la Dolhasca, îngrijiţi de părintele Mihail Saftiuc, sau le-au dus alimente de primă necesitate bătrânilor de la Boroaia sau de la căminul de la Buciumeni, acum s-au orientat spre alte produse. De această dată, ajutorul în valoare de peste două mii de lei a constat în produse destinate curăţeniei generale şi obiecte de igienă personală, strict necesare tuturor oamenilor din cele două locaţii.

Activitatea menţionată a fost iniţiată de preotul paroh Adrian Dulgheriu, împreună cu farmacistul Constantin Maftei, şi are drept obiectiv educarea copiilor în spiritul dărniciei, de ai determina pe aceştia să înţeleagă că există oameni care sunt în lipsă şi de aceea cei ce prin grija lui Dumnezeu au cele necesare au datoria să facă milostenie.

Preotul protopop Adrian Dulgheriu ne-a precizat: “Nu este prima data când aceşti copii minunaţi, educaţi în tinda bisericii de preotul paroh, dar care au primit în familiile lor cei şapte ani de acasă şi îşi desăvârşesc educaţia la şcoală, pornesc la asemenea acţiuni. Cel mai impresionant moment este să vezi faţa copilului care dăruieşte, dar şi a celui care primeşte. Feţe luminoase pline de bucurie şi de mulţumire că se săvârşesc fapte bune în această lume atât de mercantilă şi deseori nepăsătoare faţă de cel aflat în nevoi. Aceeaşi bucurie se putea citi pe chipul bunicilor de la Mănăstirea <Acoperământul Maicii Domnului> condusă de părintele stareţ Alexie Ichim, care i-a primit cu o vorbă bună şi o privire blândă pe copii. Bunicii s-au bucurat, poate nu atât pentru darurile primite, cât mai ales pentru faptul că cineva le-a deschis uşa, că nu au fost părăsiţi şi condamnaţi la uitare. Au văzut în acei copii pe nepoţii lor care i-au uitat sau care sunt plecaţi peste mări şi ţări şi care se întorc doar o dată pe an împreună cu părinţii în ţară şi atunci îi vizitează în mare grabă. Cu multă dragoste, bunicii au mulţumit copiilor şi Bunului Dumnezeu că există asemenea copii şi au promis că se vor ruga pentru copii pentru a fi păziţi de relele acestei lumi”.

La întoarcere preotul protopop le-a explicat copiilor că aceasta este viaţa adevărată a creştinului, că trebuie să mărturisim ca şi dreptul Iov „din tinereţile mele am crescut pe orfan ca un tată şi de la naştere am călăuzit pe văduvă”.