Un episod mai puţin cunoscut: activitatea Senatului Militar Român Central al Ofiţerilor şi Soldaţilor din Viena

Marea Unire a fost rezultatul cumulării unei sumedenii de fapte mici, conjuncturale, dar fără de care marele deziderat naţional nu ar fi putut fi înfăptuit. Între acestea se numără şi activitatea celor care au dat viaţă Senatului Militar Român Central al Ofiţerilor şi Soldaţilor din Viena.

Cu ajutorul ofiţerilor români staţionaţi la Viena, Iuliu Maniu a creat un prim comitet naţional la 30 octombrie 1918. Memorialistul bucovinean Filimon Taniac, aflat la Viena ca ofiţer de poliţie militară în acele zile, îşi amintea că Maniu „ne-a ţinut o cuvântare din care am înţeles că monarhia austro-ungară se prăbuşeşte, că între poporul român din Ardeal şi Bucovina trebuie să se scoale în picioare şi să rupă în vecii vecilor lanţurile robiei seculare, că a sosit momentul decisiv şi că în prima linie ofiţerii români trebuie să fie gata la orice eventualitate şi la orice acţiune imediată”. A doua zi ofiţerii români vor fonda Senatul Militar Român Central al Ofiţerilor şi Soldaţilor al cărui scop era să îi organizeze pe militarii români aflaţi în Viena sau care se refugiau aici de pe diverse fronturi şi să coordoneze repatrierea acestora acasă pentru a se pune în slujba cauzei naţionale. Senatul era condus de un comitet format din 11 membri şi prezidat de Iuliu Maniu şi generalul Ioan Boeriu care şi-a preluat mandatul la 12 noiembrie. Din Comitetul executiv al Senatului făceau iniţial parte şi trei bucovineni: Filimon Taniac,Octavian Strejac şi Gavril Alvirescu. Noul organism era secţia militară a Consiliului Naţional Român din Transilvania şi Bucovina. Ministerul austriac de Război le-a oferit cazarma 61 Franz Ferdinand pentru încartiruirea soldaţilor cu condiţia ca aceştia să colaboreze cu noile autorităţi vieneze la paza capitalei, guvernul austriac angajându-se să asigure aprovizionarea.

Senatul Militar Român Central a avut un rol important în asigurarea securităţii şi ordinii

În noul context revoluţionar din Viena, Senatul Militar Român Central a avut un rol important în asigurarea securităţii şi ordinii, mai ales prin împiedicarea manifestaţiilor grupărilor anarhice care răspândeau idei bolşevice. În acelaşi timp Senatul colabora cu organizaţiile cehilor şi sârbilor pentru a contracara ameninţarea maghiară. Senatul a decis înfiinţarea unui ziar intitulat „Timpul Nou”, care să răspândească printre români ideile naţionale, deciziile Senatului, evoluţia evenimentelor din Ungaria, Transilvania sau Bucovina. Gazeta românească îl avea ca redactor-şef pe Filimon Taniac, secondat de ardeleanul Ioan Brotea şi de bucovinenii Gavril Alvirescu, Dumitru Gavrilescu şi George Halaverici şi avea o apariţie săptămânală.

„Fraţilor soldaţi! Cătuşele seculare, ce au apăsat poporul nostru, mai cu seamă în Ardeal şi Ungaria, sunt sfărâmate”

La 17 noiembrie s-a depus jurământul şi s-a sfinţit drapelul românesc al Senatului.Deputatul bucovinean Teofil Simionovici se folosea de prilej pentru a declara: „Fraţilor soldaţi! Cătuşele seculare, ce au apăsat poporul nostru, mai cu seamă în Ardeal şi Ungaria, sunt sfărâmate. Românul a devenit liber şi poate să-şi croiască soarta sa şi viitorul său, ca orişice popor liber. Să ne închinăm proniei dumnezeieşti şi să-i mulţumim din adâncul inimilor noastre, că ne-a ajutat să ajungem aceste zile înălţătoare în care se va împlini idealul nostru naţional. Jurământul vostru de astăzi nu vă leagă mâinile şi armele voastre de ungurii ce ne-au asuprit atât de greu, ci vă leagă de neamul vostru, adică de ce aveţi voi mai scump pe lumea aceasta, vă leagă de părinţii şi fraţii voştri, de nevestele şi surorile voastre şi de copiii voştri”. Din cauza situaţiei nesigure din Ungaria, Senatul se ocupa cu transferul militarilor români spre casă pe două rute. Cei care mergeau spre Transilvania urmau să treacă prin Croaţia şi Serbia. Liderii Senatului Militar Român au luat legătura cu Consiliul Naţional Croat de la Zagreb şi au obţinut  permisul de tranzit pe teritoriul croat şi sârb. Cea de a doua rută era prin Slovacia şi Galiţia spre Bucovina, fiind mai puţin folosită din cauza situaţiei din regiune care nu oferea garanţii de siguranţă.

Senatul Militar Român Central de la Viena a avut rolul de a-i organiza pe militarii români din fosta armată imperială

La 27 noiembrie a avut loc ultima şedinţă a Senatului Militar Român, moment solemn care a marcat sfârşitul misiunii sale. Cum nu mai soseau noi soldaţi de pe front, iar armata austro-ungară dispăruse, Senatul a hotărât transferul autorităţii sale asupra Consiliului Naţional Român care pregătea adunarea de la Alba Iulia. În concluzie, deşi a avut o existenţă efemeră, Senatul Militar Român Central de la Viena a avut rolul de a-i organiza pe militarii români din fosta armată imperială aflată în plin proces de destrămare în octombrie-noiembrie 1918. Senatul a concentrat, organizat şi ajutat să plece spre casă aproape 5.000 de români ardeleni şi bucovineni într-o perioadă foarte tulbure când nu exista o autoritate recunoscută pe teritoriul fostei monarhii bicefale. Aceştia vor fi prezenţi la Cernăuţi şi Alba Iulia şi vor forma gărzile naţionale care au permis transferul autorităţii în Bucovina şi Transilvania.