Amintiri din Comunism

Ce făcea atunci tovarăşul Nicolae Ceauşescu, viitor genial constructor al epocii de aur? Era deja membru al CC al PMR, ajuns general-maior după cursul scurt făcut la Moscova. Făcut general din soldat neinstruit, graţie mărinimiei mareşalului Antonescu, care l-a ţinut în concediu la Târgu Jiu până în 1944. Ceauşescu a fost câtva timp şeful propagandei în Ministerul Forţelor Armate. Eu, elev în clasele V-VII, numit pe atunci ciclul II, nu auzisem de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Poza lui a fost pusă pe pereţi nu după mult timp totuşi, după 1962. Era pe la mijlocul membrilor biroului politic al partidului, pe lângă Dumitru Colin, cominternist sută la sută, şi înaintea lui Ion Gheorghe Maurer, un român naturalizat din două etnii diferite, precum Corneliu Zelea Codreanu. Din aceste încrucişări darwiniste, ies cei mai mari naţionalişti ai unei naţii. Tânărul cominternist Silviu Brucan, artizanul „revoluţiei” române de la 1989, era pe atunci ambasador în SUA, patria aţâţătorilor la război, a bandiţilor imperialişti, criminalilor exploatatori ai popoarelor, precum Rockefeller, Morgan şi DuPont. Alţii nu erau amintiţi. După 1955, Republica Populară Română, scumpa noastră patrie, a fost admisă în ONU şi apoi a reluat legăturile diplomatice cu ţările capitaliste, unde activau partidele comuniste frăţeşti, pentru apărarea intereselor proletariatului exploatat. Exploatarea era explicată simplu încă de Marx, în cadrul relaţiei bani-marfă-bani. Capitaliştii luau practic întreaga plusvaloare produsă de braţele şi mintea proletarilor, îmbogăţindu-se. Acum această plusvaloare se numeşte profit. Exploatarea este egală şi în capitalism, şi în socialism. Şi partidul nostru comunist lua toată plusvaloarea clasei muncitoare, conducătoare a societăţii. Detaşamentul cel mai revoluţionar al ei fiind partidul, evident. Ţărănimii muncitoare i se luau mult mai multe, tot conform Capitalului lui Marx, operă de altfel aproape genială. Capitaliştii exploatatori nu se mai mulţumeau cu o parte a plusprodusului, adică a productivităţii muncii, ci luau aproape totul, dând proletarului care-şi vindea forţa de muncă doar o mică parte. Perfect adevărat. Acum capitaliştii iau totul şi spun că reinvestesc profitul, că fac cercetări etc. Dar, totuşi, cum ar fi crescut averea personală a bandiţilor Rockefelleri, până la Bill Gates, mai puţin bandit?  Din ciocnirea forţelor de producţie ale capitaliştilor cu forţa de muncă a muncitorilor rezultau relaţiile de producţie. Economia politică capitalistă am făcut-o cu profesorul Marcus, cominternist şi el, dar foarte calm şi convingător. Chiar şi simpatic. Şi noi avem în prezent câţiva bandiţi capitalişti miliardari, care au supt sângele poporului muncitor, exact cum a spus Marx. Eu, care n-am crezut o viaţă întreagă în balivernele comuniste, acum, în capitalism, îi dau dreptate economistului Marx. Capitalism nu se poate fără exploatarea omului de către om, e o lege nu numai marxistă, ci şi darwinistă. De altfel, Darwin, sau darwinismul social, explică cel mai corect totul. Propaganda comunistă, deşi îl preamărea pe Darwin, critica cu asprime darwinismul social, promovat de regimurile fasciste. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care a studiat la fără frecvenţă la şcoala superioară de partid Jdanov, denumită Academia Ştefan Gheorghiu, a avut un profesor eminent, croitor de meserie, cominternist mie la mie, mulţi ani secretar cu propaganda. Cu el şi-a dat şi doctoratul. Dar apoi s-a înscris tot la f.f. şi la Academia de Studii Economice, unde l-a avut profesor pe acad. Manea Mănescu, cu multe cărţi tipărite, între care una modernistă, Cibernetica în economia socialistă. Profesorul a fost prim-ministru de două ori, ultima dată sărutându-i mâna genialului cârmaci în liftul CC, în 22 decembrie 1989, anul nefast al comunismului. Dacă foloseau cititori în stele şi ghicitori, membrii biroului politic al CC al PCUS nu l-ar fi ales secretar general pe Mihail Gorbaciov, cel însemnat de Providenţă cu o pată în frunte. N-au văzut pata vechii bolşevici sovietici? N-a presimţit nimic nici cel mai iubit fiu al poporului român, stejarul gândirii creatoare? Nu, nu a intuit pericolul în pata de pe fruntea lui Gorbaciov. Naivii, dar şi nenaivii, spun azi că pe Ceauşescu l-a răsturnat KGB-ul. Minciună sfruntată. Am mai explicat cum stau lucrurile cu revoluţia română din 1989, care-mi aminteşte de lucrarea lui Bălcescu Mersul revoluţiei în istoria românilor, pe care am citit-o devreme, la 11 ani. Oricum revoluţia merge încă în istoria românilor.Când vom avea peste 10-15 bandiţi capitalişti multimiliardari, poporul va face o nouă revoluţie, care va putea fi înăbuşită, conform istoriei, cu ajutorul trupelor americane care ne ocupă ţara şi cu servicii secrete nekaghebiste.