13 oameni intoxicaţi cu ciuperci au avut nevoie de îngrijiri medicale la Spitalul de Urgenţă Suceava

Sezonul de vară aduce, în fiecare an, la Urgenţele spitalelor, victime ale consumului de ciuperci necomestibile. Numai în luna iulie, la Spitalul de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava au avut nevoie de ajutorul medicilor un număr de 13 persoane, printre care și trei copii, cu vârste de 9, 10 și 11 ani, care au și fost internaţi în secţia Pediatrie pentru tratament, în urma consumului de ciuperci. Printre cei intoxicaţi cu ciuperci s-a numărat și o femeie în vârstă de 78 de ani, care a avut de asemenea nevoie de spitalizare, precum și o familie de trei persoane, din Poiana Mărului, care după primirea îngrijirilor medicale în UPU a putut pleca la domiciliu. Ca repartiţie zonală, persoanele intoxicate cu ciuperci provin din Siret, Suceava, Poiana Mărului, Mironu, Șcheia, Ostra, Dumbrava, Stamate și Adîncata.

Șeful Unităţii de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului de Urgenţă Suceava, dr. Liviu Cîrlan, recomandă ca, în cazul în care după consum de ciuperci apar simptome de intoxicaţie, persoana respectivă să se prezinte de urgenţă la medicul de familie sau la cea mai apropiată unitate de primiri urgenţe. Totodată, medicul urgentist atenţionează populaţia să nu consume ciuperci decât din speciile pe care le cunosc foarte bine și să respecte regulile de recoltare a acestora.

Astfel, ciupercile se culeg obligatoriu întregi, cu pălărie și picior, pentru a putea fi mai bine identificate. Dacă sunt fragmentate, printre acestea se pot strecura și fragmente de ciuperci toxice și astfel tot ceea ce se gătește devine toxic. Culegătorii trebuie să fie persoane avizate, care recoltează doar speciile pe care le cunosc foarte bine.

Este important de știut că ciupercile nu se culeg niciodată imediat după ploaie pentru că se alterează foarte ușor și nici nu se folosesc sacoșe sau saci de material plastic, ci numai în coșuri de nuiele sau în saci de iută. La identificarea ciupercilor se au în vedere aspectul general, forma și culoarea pălăriei și piciorului; locul în care cresc; forma în care cresc (izolat sau în grupuri); perioada anului, în care apar; comparaţia cu alte specii. În cazul unor specii foarte asemănătoare ca aspect, chiar și un ochi avizat se poate înșela, de aceea analizele chimice rămân singura modalitate certă de identificare.