Amintiri din Comunism

Ce dacă mulţi de la noi şi de la armată au primit 24 de salarii compensatorii la 40-50 de ani? Patria avea nevoie de noi, chiar pensionaţi şi cu compensaţii. Suntem cei mai buni jurişti, chiar aşa, nu am dat diferenţa la ştiinţe juridice, în şcolile de la Băneasa şi din cele ale armatei învăţam nu numai să curăţăm pistolul mitralieră, ci, după trageri, ne predau şi lecţii generali şi colonei din anii de început ai comunismului nostru, care aveau, vorba unui senator, cu două clase mai mult ca trenul.

Tovarăşul Ceauşescu, copil sărac, Dumnezeu să-l ierte, s-ar răsuci în mormântul lui nou ştiind că noi am devenit mari proprietari, ca Malaxa, Mociorniţa şi alţi bandiţi capitalişti, care au supt sângele poporului, pe care noi l-am iubit ca pe copiii noştri, care au şi ei câte 5-10 firme, 4-5 vile, acţiuni în băncile străinilor şi ale patriei, pentru a-şi putea creşte şi ei copiii şi nepoţii noştri iubiţi în linişte şi pace.

Comunismul înseamnă puterea sovietelor plus electrificarea întregii ţări. Planul GOERLO. Lenin era direct şi concis. Eu am scris la şcoală cu z rusesc. Profesoara de română, d-na Vatui, ne-a explicat atunci reforma lingvistică a Academiei RPR. M-am obişnuit cu z rusesc mulţi ani şi am revenit greu la forma grafică obişnuită după 1960. Lenin dădea sentinţe simple, deci. Comunismul este ceva mult mai complicat, evident. La noi se putea parafraza prin distrugerea claselor exploatatoare şi electrificarea ţării. În Rusia lui Lenin era război civil şi clasele exploatatoare nu erau încă dispărute. Bolşevicii noştri cominternişti şi autohtoni au început electrificarea, pe care a terminat-o secretarul general Nicolae Ceauşescu. Prin 1974 a ajuns şi pe uliţa mamei. Onor regii şi distinşii politicieni din perioada interbelică nu au început electrificarea satelor. Şi totuşi se trăia mai bine în capitalism? Am întrebat-o pe mama şi mi-a spus că da, pentru cine avea mai mult pământ şi era harnic. Bunica, care voise atât de mult să plece în America prin 1920 şi care fusese servitoare în Bucureşti la un boier, era mai pornită împotriva moşierilor. În copilăria ei, boierul din Costâna umbla cu biciul pe drum şi-i lovea pe ţăranii care se aplecau cu căciula în mână. Când am auzit eu asta, fiind tot cam de vârsta bunicii când cu harapnicul boierului, am urât această clasă exploatatoare până în ziua de astăzi, trebuie să recunosc. Nu propaganda comunistă mi-a influenţat convingerile de-o viaţă, ci vorbele ţăranilor şi cărţile citite, scrise de Bălcescu, Dostoievski, apoi Rebreanu, dar şi toţi marii moralişti francezi şi marea revoluţie franceză etc. Am fost imun la propaganda bolşevică cominternistă. La 12 ani îi judecam ca acum, cu specificul vârstei.

Şi capitalismul înseamnă puterea parlamentelor (adică sovietelor) plus electrificarea ţărilor respective. Aşa au făcut ţări distruse de ultimul război, precum Japonia, Germania, Marea Britanie, dar şi URSS-ul comunist. Lenin spunea că societatea comunistă va învinge capitalismul pe baza productivităţii muncii. A învins de departe capitalismul, la acest capitol. Gândirea creatoare a tovarăşului preşedinte al primei republici române, la care a visat atât de mult Nicolae Bălcescu, de care mulţi au uitat. Este tipul patriotului absolut, curat ca un înger, spunea scriitorul vândut comuniştilor Geo Bogza. Ultima decoraţie i-a pus-o în piept Nicolae Ceauşescu, scriitorul făcând o adâncă plecăciune şi pentru a ajunge preşedintele la reverul hainei lui. Mă rog, azi iar i se tipăresc cărţile.

O instituţie creată de fosta securitate pentru a-i adăposti dosarele muncii ei de 40 de ani este CNSAS. Sunt milioane de dosare, de fapt ale informatorilor. Ofiţerii cinstiţi ai armatei române – securiştii, stau cu fruntea sus, ei au lucrat cu mândrie pentru apărarea intereselor poporului nostru muncitor. Sunt toţi cei pensionaţi colonei şi generali. Munca lor de-o viaţă e pe mâini bune. Din an în paşte mai apare cât un biet informator cu angajament, dar fără rapoarte sau chitanţe de primire a banilor. Dar ei nu informau pentru bani, ci din patriotism. Securiştii stăteau puţin pe la serviciu. Munca lor se desfăşura pe teren, adică în cârciumi, la directori de întreprinderi, secretari de partid, primari şi preoţi la sate, unde se punea sticla pe masă de la început.