Peste 730 de hotărâri judecătoreşti cu titlu executoriu, imposibil de pus în aplicare, la legile fondului funciar

Lipsa terenurilor - terenuri deja ocupate în mod legal sau de luciuri de apă, suprapuneri de terenuri, refuzul proprietarilor de a prelua proprietăţi pe amplasamente neconvenabile sunt doar câteva motive care împiedică majoritatea comisiilor locale de fond funciar să pună în aplicare unele hotărâri judecătoreşti cu titlu executoriu.

O centralizare întocmită de Prefectura Suceava pentru cele 114 unităţi administrativ-teritoriale din judeţ arată că este vorba despre 731 de astfel de hotărâri judecătoreşti, care se referă la 4.583,87 ha teren forestier şi 1.934,66 ha teren agricol. Motivul principal invocat de comisiile locale de fond funciar îl reprezintă lipsa terenului. Astfel, în unele cazuri, terenurile care fac obiectul sentinţei judecătoreşti se află sub luciul de apă, situaţie întâlnită la 11 comisii locale, printre care Rădăşeni, Bosanci, Vultureşti, Horodniceni sau Fălticeni.

În alte localităţi, vechile amplasamente sunt ocupate de alte persoane, cu titluri de proprietate emise în condiţiile legii, situaţii întâlnite în zonele fără regim de carte funciară (zona Fălticeni sau la Izvoarele Sucevei). Pentru terenuri cu vegetaţie forestieră din unele localităţi, ca de exemplu Panaci, lipseşte atât cartea funciară, cât şi registrul agricol care să ateste situaţia acestora la momentul preluării. La Șaru Dornei, este registru agricol doar pentru o parte dintre localităţile componente ale comunei.

Reconstituiri duble sau triple, pe acelaşi teren

În cazul altor hotărâri judecătoreşti, pădurile restituite se suprapun peste suprafeţe revendicate de Fondul Bisericesc, iar în condiţiile în care hotărârea Curţii de Apel Cluj a consfinţit că terenul a fost proprietate de stat anterior anului 1948, trebuie identificat alt amplasament. Este o situaţie întâlnită la Ulma, Vatra Moldoviţei, Brodina, Izvoarele Sucevei.

Pentru alte terenuri agricole se mai întâlneşte situaţia de reconstituiri duble sau chiar triple, realizate chiar de instanţele de judecată, din cauza faptului că moştenitorii au solicitat în mod separat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţe care au aparţinut unui autor comun.

În cazul terenurilor cu vegetaţie forestieră, deşi suprafeţele ce pot face obiectul punerii în posesie însumează circa 11.000 de hectare, acoperind necesarul, acestea sunt refuzate de potenţialii beneficiari din cauza calităţii lor, a faptului că sunt în litigiu sau a amplasării lor pe suprafeţe mici.

Pentru terenurile agricole, majoritatea comisiilor locale de fond funciar nu deţin teren rezervă la dispoziţia lor. Cele identificate ca rezervă, conform Legii nr.165/2013, reprezintă terenuri deţinute în fapt de cetăţeni, pentru care nu au fost emise încă titluri, dar validate încă din 1991, pe Legea nr.18. De asemenea, sunt încadrate aici terenuri ocupate de curţi şi construcţii edificate înainte de apariţia Legii nr. 18/1991, atribuite în folosinţă cetăţenilor de către fostele CAP-uri şi consilii populare, precum şi terenurile din zonele necooperativizate, care nu au fost preluate la stat şi pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea de a se emite titlu de proprietate.

În toate aceste cazuri, pe actuala legislaţie situaţia pare a fi fără ieşire, respectivele hotărâri judecătoreşti cu titlu executoriu fiind practic imposibil de aplicat.