Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Pereţii Cinematografului Modern, din Suceava, s-au zguduit vineri seara. Nu de cutremur, ci de hohote de râs. „6,9 pe scara Richter”, cel mai nou film al reputatului regizor Nae Caranfil, arhicunoscut pentru producţii precum „Filantropica”, „Restul e tăcere” sau „Asfalt Tango” s-a dovedit a fi din plin o comedie zguduitoare, pe măsura numelui atribuit. Sucevenii au râs, până la lacrimi, l-au urmărit cu sufletul la gură şi cu mintea iscodind febrilă prin episoadele filmului vieţii lor, pentru că fiecare din noi se regăseşte, măcar parţial, în personajele care-l populează. Poate că asta e cea mai de preţ calitate a filmului lui Nae Caranfil – te face să râzi şi să plângi, măcar în sinele tău, să gândeşti şi să te pui în pielea personajelor, identificându-te cu ele şi trăindu-le emoţiile, ca pe ale tale. Asta e atingerea de geniu a baghetei regizorale, care transformă într-o comedie spumoasă o dramă, a individului dar şi a societăţii în general. E un film care, după ce îl vezi, te face să doreşti să-l revezi, ceea ce nu se întâmplă prea des, nici măcar la filme cu un buget imens, cât PIB-ul României pe un an de zile, care transmit imagini „tari”, dar nu emoţii.
Privilegiul ca sucevenii să urmărească filmul abia lansat pe marile ecrane, în prezenţa legendarului regizor Nae Caranfil, un om cu o modestie impresionantă, dar şi a talentatei şi frumoasei actriţe Maria Obretin, interpreta rolului principal feminin – nevrotica Kitty, li se datorează celor de la Radio As, care, în parteneriat cu Primăria Suceava, au organizat această premieră de gală, cu două proiecţii succesive.
Nae Caranfil şi legătura sa specială cu Suceava
Pentru a ajunge la film, spectatorii au trecut printr-un culoar uman, de tineri frumoşi, cu flori în mână, iar la intrarea în sală au fost preluaţi de alţi tineri, care i-au condus la locurile lor.
Invitaţii speciali ai evenimentului au fost prezentaţi celor din sală chiar înainte de proiecţia filmului, fiind întâmpinaţi cu flori de Angela Zarojanu, în calitate de reprezentant al municipalităţii sucevene.
Cu această ocazie Nae Caranfil a rememorat unica sa vizită de până acum la Suceava.
„Îmi amintesc că am fost o dată în viaţa mea la Suceava, eram copil şi o însoţeam pe mama mea, care era jurnalistă, trimisă pe teren. Fiind invitată la o partidă de pescuit am văzut pentru prima dată cum e să pescuieşti pe lac şi am prins primul şi unicul peşte din viaţa mea. Era foarte mic. Seara am fost în restaurantul hotelului iar mama mea i-a rugat, din partea mea, pe cei de la bucătărie, să gătească acel peştişor. În momentul în care l-au adus am ţinut neapărat să-l împart cu toţi cei din restaurant. Fiecare a primit un vârf de furculiţă. Acum am făcut un film ceva mai mare, care sper să vă ajungă la toţi. Vreau să-l împart cu voi”!, a spus Nae Caranfil, în aplauzele publicului, înainte de a se stinge luminile, pentru a începe filmul.
Comedia apocaliptică
După ce hohotele de râs şi aplauzele de final au încetat, sucevenii s-au revăzut cu Nae Caranfil şi Maria Obretin, care au venit în faţa lor, pregătiţi să răspundă întrebărilor sau să înfrunte criticile spectatorilor.
Întrebat de ce a pus un astfel de nume filmului, Nae Caranfil a răspuns, simplu:
„Am citit undeva că 6,9 pe scara Richter este magnitudinea de la care clădirile cu risc seismic din Bucureşti riscă să se prăbuşească. Şi mi s-a părut o cifră interesantă”.
Discuţiile au scos la iveală amănunte interesante, „din culisele” operei cinematografice:
„Ideea filmului a încolţit în 2010, când toată lumea începuse să vorbească pe la radio, televiziuni şi alte canale media despre sfârşitul lumii, programat să aibă loc pe 21 decembrie 2012, când se încheia calendarul mayaş. Am vrut să fac o comedie apocaliptică, care să aibă premiera în data respectivă. Lucrurile nu au mers aşa cum am gândit eu, pentru că a primit finanţare un proiect mai vechi, încât filmul acesta a stat un pic la dospit, până prin 2015”, a explicat Nae Caranfil, care semnează nu doar scenariul şi regia, ci şi muzica şi versurile.
Nae Caranfil: „Un musical nu se poate face în România”
Felicitat de unii spectatori pentru că a realizat un musical, regizorul a replicat:
„6,9 pe scara Richter nu este un musical. Este o comedie realistă, în care nişte oameni îşi propun să facă un musical. Ce a ieşit se poate vedea. Mi-am dorit şi îmi doresc în continuare să fac un musical, dar un asemenea gen nu se poate face în România, ar fi un obiect lipsit de valoare economică. Este un gen scump, care necesită mulţi bani, iar rezultatul nu poate fi vândut nicăieri, nici în ţară, nici peste hotare. Un musical în limba română nu s-ar vedea nici măcar în Bulgaria. Măcar cu filmul acesta am reuşit o coproducţie România- Bulgaria -Ungaria”.
„Vă mulţumim, aţi fost un public minunat!” le-a transmis Nae Caranfil, după ce s-au încheiat discuţiile cu cei din sală, apoi, precum o gazdă bună, i-a condus la uşă pe spectatori, luându-şi la revedere de la ei.
Viciu nou - sacrificiu pe altarul artei
Cu ochi strălucitori şi cu emoţii de şcolăriţă aflată la examen – publicul fiind examinatorul cel mai critic, Maria Obretin a răspuns întrebărilor acestora, dezvăluind din provocările şi dificultăţile asumării rolului soţiei lui Tony, personajul principal.
„Fumatul a fost o problemă pentru mine, pentru că sunt nefumătoare, iar la prima zi de filmare m-am trezit că trebuia să fiu profund vicioasă şi a sărit întreaga echipă pe mine, că nu fumez şi se vede... Am fumat o noapte întreagă, cu toată echipa, toţi îmi dădeau câte o ţigară, până m-am descurcat cu acest viciu, descoperit acum, la a doua tinereţe”, a spus ea, în amuzamentul publicului.
