Amintiri din Comunism

Adevărul este că viaţa cultural-artistică în România comunistă a fost anihilată de lozincile lui Ceauşescu din 1971, care au instituit acea mică revoluţie culturală de tip chinezesc, de aici născându-se Cântarea României. Cel puţin 15 ani totul a fost redus la derizoriu, la lozinci penibile, într-un decor kafkian, adică absurd absolut. Politrucii gen Dumitru Popescu şi alţii au transpus în viaţă ideile tâmpite ale marelui cârmaci, termen inventat de acel sinistru personaj. Epoca de aur a teatrului şi muzicii, deşi pare incredibil, a fost între 1950-1965. Opera, orchestrele simfonice, teatrele au abordat marele repertoriu universal. Atunci s-a putut juca Revizorul de Gogol, nu şi după 1975. Cele două romane rămase în literatura română, Groapa şi Moromeţii, vol. I, sunt scrise în acei ani funeşti pentru întregul popor român. Nichita Stănescu a scris primele volume de valoare între 1960-1965.

Recent am revăzut o imagine foto în ziare cu preşedintele Rusiei şi generalul de 90 de ani Andrei Kalaşnikov. A fost prima dată în viaţă când am decupat acea bucată de ziar cu chipul celebrului creator al puştii de asalt AK47. Am mai mărturisit cu sinceritate că, deşi am urât comunismul sută la sută, realizările spaţiale ale URSS-ului şi apoi ale Rusiei m-au bucurat. Am condamnat totdeauna războaiele şi violenţa. Puşca de asalt AK47, produsă sub licenţă în multe ţări, a ucis din 1947 până acum circa 10 milioane de oameni în războaie clasice, civile, acţiuni ale gherilelor, luptele dintre triburile africane etc. În Africa numai, AK47 a făcut cel puţin 8 milioane de victime. În armată nu-i ştiam numele adevărat, ştiam doar că-i făcută sub licenţă sovietică. Calibrul: 7,62. Din păcate rămâne cea mai eficientă armă a ultimilor 60 de ani. Toate armele fabricate în SUA, Anglia, Franţa, Israel etc. sunt net inferioare. Am mai amintit, de altfel, de bătrânul Andrei Kalaşnikov pe care, în modul cel mai paradoxal cu putinţă, îl admiră mulţi oameni din toate ţările. Şi Alfred Nobel a inventat dinamita, care a ucis cam tot atâţia oameni, dacă nu de două ori mai mult decât AK47 în toate războaiele. Şi este venerat ca o mare personalitate a lumii, ca urmare a premiilor date de fundaţia întemeiată de el. Dacă Kalaşnikov trăia într-o ţară capitalistă, ar fi ajuns la fel de bogat ca Alfred Nobel. Totuşi s-a ales cu o avansare lentă în armată până la gradul de general. Pensia lui în Rusia actuală cred că este de circa 500 de euro. Atât, şi toate decoraţiile. 

Ioan Pînzar