140 de copii navetişti se înghesuie într-un singur microbuz şcolar

140 de copii navetişti iau zilnic drumul spre şcoală în comuna Vama. Mărunţeii vin din patru sate şi până la Şcoala ”Iorgu Toma” au de parcurs kilometri. Puţini sunt în comună copiii din familii înstărite care posedă mijloace proprii de transport, transport local nu există şi microbuzul şcolar este unica opţiune pentru a ajunge la cursuri. Din păcate, comuna dispune de un singur microbuz şcolar, în care trebuie să urce cumva în final toţi 140 de mici navetişti, de două ori pe zi.

Chiar dacă anul trecut, cu sau fără motiv electoral, Guvernul a împărţit microbuze prin toată ţara, ba chiar şi pe la vecinii moldoveni, mărunţeii navetişti din Vama n-au avut acest noroc. În comună a rămas un singur microbuz, şi acela cam obosit şi care dă uneori semne că se poate strica în orice moment, pentru că este suprasolicitat zilnic.

Înghesuială în zori

Pentru că este fizic imposibil, dar şi total ilegal să se înghesuie în micul microbuz şcolar mai mulţi copii decât numărul de locuri din maşină, transportul elevilor la şcoală se realizează în mai multe curse succesive, în fiecare zi. Pentru că distanţele sunt mari şi nu pot fi parcurse în câteva minute, micuţii trebuie să respecte o programare ca să ajungă în microbuzul care nu poate trece pe fiecare stradă, ci opreşte în anumite puncte de pe traseu la ore fixe.

Familii întregi se trezesc dimineaţa înainte de ora 5 pentru ca micii navetişti să poată ajunge în locul de întâlnire înainte de ora 7 şi pentru că este întuneric şi periculos pe drum, obligatoriu cineva din familie însoţeşte copilul până la maşină. În staţiile neamenajate, uneori chiar lângă cârciumă, grupuri de copii şi părinţi aşteaptă apoi în ger sau ninsoare apariţia maşinii. Trebuie să fie acolo la timp, pentru că microbuzul nu-i aşteaptă pe ei, iar dacă se întâmplă să fie mai mulţi copii decât locuri, începe cearta pentru prioritatea la îmbarcare, pentru că nimeni nu e dispus să aştepte din nou în frig cursa următoare.

Singuri la şcoală

Părinţii sunt nemulţumiţi de faptul că elevii pierd zilnic cel puţin o oră de somn şi că încep dimineaţa zgribulind în drum, dar sunt şi îngrijoraţi pentru că micuţii ajung la şcoală cu mult înainte de începutul cursurilor şi nu pot fi supravegheaţi eficient în acest interval. ”Uneori ajung aşa devreme că şcoala încă e închisă şi bat ei în uşi să deschidă femeia de serviciu. Femeia are şi ea treaba ei, nu poate sta după o armată de copii care vin în serii, până vin profesorii şi încep orele, aşa că ăştia mici sunt de capul lor, pot să îşi scoată ochii sau să se bată, fac ce îi taie capul şi nu stau binişor, că doar aşa sunt copiii”, explică o mamă.

Printre copiii navetişti care rămân de capul lor înainte de începerea cursurilor se află şi unii cu afecţiuni cronice, care sunt mai vulnerabili şi necesită o atenţie sporită, dar care trebuie să se conformeze condiţiilor, la fel ca toţi colegii navetişti.

Pe de altă parte, nici personalului şcolii, care nu poate fi plătit suplimentar, nu i se poate pretinde să vină zilnic mai devreme la serviciu numai pentru că ajung copiii mai repede la şcoală şi sunt greu de supravegheat.

O singură soluţie

Chiar dacă în comună mai există adulţi, inclusiv cadre didactice, care opinează că povestea cu microbuzul e doar un moft, pentru că ”înainte mergeau copiii pe jos iarna spre şcoală şi n-a murit nimeni din asta”, primarul comunei consideră că situaţia trebuie privită şi rezolvată cu toată seriozitatea.

”Indiferent ce spun unii sau alţii, eu consider că sunt copii, sunt vulnerabili, iar obligaţia noastră este să îi protejăm. Transportul şcolar este absolut necesar, nu se poate altfel în zilele noastre. Gândiţi-vă cum ar fi să meargă zilnic, dimineaţa, iarna, pe întuneric, 140 de copii încolonaţi pe DN 17, unde este un trafic intens şi nu sunt trotuare peste tot. Nu se poate pune problema astfel, dar admit că se poate întâmpla şi asta dacă unicul microbuz se va defecta într-o zi, pentru că nu există altul. Am purtat discuţii, împreună cu conducerea şcolii, cu părinţii copiilor navetişti şi este clar o singură soluţie, e nevoie de cel puţin încă un microbuz şcolar”, ne-a spus primarul comunei, Nicolai Baltag.

Soluţia nu ţine însă de competenţa autorităţii locale, ci de posibilităţile şi poate chiar de bunăvoinţa altor oficiali. Primăria comunei şi conducerea şcolii au trimis încă de anul trecut o adresă comună Prefecturii şi Consiliului Judeţean Suceava, prin care explică necesitatea imperioasă a încă unui microbuz şcolar la Vama. Până acum edilii vămeni nu au primit încă nici măcar o promisiune fermă, dar părinţii şi 140 de mici navetişti zgribuliţi în staţii încă speră că solicitarea lor va putea fi îndeplinită cât mai curând.