Printează articolul
Trimite e-mail
Multă durere s-a putut citi ieri pe chipul celor câteva sute de oameni care au dorit să-l conducă pe ultimul drum pe Adrian Ciocan, sau Cioky, cum mai era el cunoscut.
Au fost momente emoţionante, iar oameni în plină maturitate au plâns cu lacrimi de copil ştiind că Adi Ciocan va trăi de acum doar prin amintiri.
Zeci de tricouri negre pe care era imprimată fotografia cu chipul lui Cioky, alături de mesajul „Nu te voi uita niciodată”, au apărut ca la o comandă invizibilă.
Prieteni sau doar cunoscuţi, dar care l-au apreciat enorm pentru ceea ce a fost în viaţă, l-au însoţit în drumul spre eternitate.
Pentru ei, Cioky nu a murit. Cioky va trăi veşnic în memoria fiecăruia, pentru că toţi au cel puţin o amintire plăcută alături de un om care nu a ştiut ce înseamnă pesimismul.
„Suceava Pedalează” i-a fost alături pentru ultima cursă
Membru fondator al clubului „Suceava Pedalează”, Adrian Ciocan devenise un simbol pentru mai tinerii sau mai vârstnicii săi colegi, pe care-i impulsiona mereu către mişcare şi performanţă.
„Nu ne-am gândit niciodată că vom pedala alături de el în asemenea mod. Problema e că pleacă cei mai buni oameni, iar el era cel mai bun om şi de asta nu vrem să acceptăm că pleacă, Adrian nu pleacă”, a spus printre lacrimi Irina Liteanu, unul din membrii clubului „Suceava Pedalează”.
„Am încercat să adunăm cât mai mulţi ciclişti să-l conducem pe ultimul drum, mai ales că el a fost ciclist, a fost de-al nostru, a fost împreună cu noi. A fost, este şi va rămâne un exemplu pentru toţi”, a mărturisit Dorin Condrea, administrator al clubului Monticond, alături de care Adi Ciocan derulase şi intenţiona să deruleze diferite proiecte.
Iar dovada faptului că era extrem de iubit sunt şi cei peste 50 de practicanţi ai sportului pe două roţi care au lăsat totul deoparte şi au venit la înmormântare.
Extrem de afectat a fost Dan Mariciuc, un ciclist care abia îşi stăpânea lacrimile în timp ce vorbea de Cioky.
„A fost un model pentru mine, un sportiv exemplar care mergea spre perfecţiune. Nu pot vorbi, sunt copleşit, cuvintele sunt de prisos”, a reuşit să spună Dan Mariciuc.
Tricoul cu numărul 17 de la echipa de hochei a fost retras
Printre cei care l-au plâns ieri au fost şi colegii de la echipa de hochei. Adrian Ciocan era omul care nu accepta niciodată înfrângerea, iar această determinare a sa îi impulsiona şi pe oamenii care acum alcătuiesc echipa de old-boys Ice Galaxy.
Teodor Găşpărel a reuşit să sintetizeze în câteva cuvinte ceea ce a fost Cioky: „Era un tip plin de viaţă, avea un psihic bun, muncitor, ambiţios, un bun sportiv, un bun coleg, altruist, bine crescut şi trăia împreună cu noi orice moment de bucurie sau de tristeţe, în tot ce făceam”.
Stelică Dura şi Cristian Lungu, alţi doi colegi hocheişti, cred că Dumnezeu a dorit să-l ia acolo sus pe cel mai bun dintre ei.
„Am primit sute de mesaje din ţară, de la colegi, de la suporteri şi am rămas impresionaţi de suportul moral al celor care l-au cunoscut”, a mărturisit Cristian Lungu.
La rândul său, Stelică Dura spune că nu s-a aşteptat ca Adi Ciocan să plece atât de fulgerător din această lume, mai ales că unii echipieri din Ice Galaxy aveau o vârstă mai înaintată şi sănătatea mai şubredă.
„Era cunoscut nu doar la nivel local. Era iubit chiar şi de adversari, chiar dacă ne mai certam, că este hochei nu altceva, dar după meci prietenia era maximă”, a rememorat Stelică Dura.
Pe maşina către locul de veci a fost aşezat tricoul cu numărul 17 pe care Cioky îl purta în partidele de hochei. Este tricoul care a fost coborât şi în groapă şi care de acum înainte îi va aparţine doar lui.
A fost nu doar un sportiv de excepţie, ci şi un familist convins
Pentru Cioky, ziua de ieri trebuia să reprezinte un nou debut la campionatul de minifotbal pentru old-boys care se derulează de mai mulţi ani la baza sportivă Gârla Morii. Din păcate, colegii săi de la Valexin vor juca de acum doar pentru memoria lui Adrian Ciocan. Ieri, la fiecare meci al competiţiei, s-a ţinut câte un moment de reculegere, iar jucătorii au intrat pe teren cu banderole negre.
Adrian Văcărean, omul cu care era prieten nu doar pe terenul de fotbal, ci şi în viaţa de zi cu zi, l-a descris scurt şi concis: „Şi un sportiv şi un om deosebit. Da, într-adevăr, un familist şi un tată foarte bun. Oriunde mergea îşi lua soţia şi copilul cu el, dar şi bicicleta. Peste tot era activ 100%”.
Pentru soţia Ondina Cadaru, rămasă acum să crească singură un băiat de 10 ani, durerea a fost maximă.
„E o pierdere incredibilă ca sportiv, ca om, ca soţ, ca tată sau ca fiu, pentru noi e o durere incredibilă. El ar fi dorit de la mine să fiu foarte puternică, el şi-a dorit asta”, a arătat Ondina Cadaru.
Filmul unei tragedii care a surprins pe aproape toată lumea
Adrian Ciocan urma să împlinească 40 de ani pe 4 octombrie. Sâmbătă după-amiază a plecat cu soţia şi băiatul în Avenul Negru din zona Padiş-Lumea Pierdută situată în Munţii Apuseni.
În timp ce încerca să facă o fotografie a alunecat şi a căzut pe un aven, o peşteră verticală cu acumulări de masă lemnoasă şi cu un teren instabil în partea de jos.
„Soţia ne-a mărturisit că a auzit bubuituri şi apoi nu l-a mai văzut. L-am găsit între un perete de piatră, gheaţă şi pământ. L-am găsit încă de sâmbătă seară, dar evacuarea a fost posibilă abia duminică, din cauza condiţiilor extrem de dificile. Evacuarea a necesitat echipări complexe şi o muncă de 7-8 ore”, a explicat Istvan Pinter, şeful Salvamont Salvaspeo Bihor.
Salvatorii spun că Adrian Ciocan nu a avut nici o şansă de supravieţuire în condiţiile în care a căzut de la peste 100 de metri printre stânci.
