Să fim părtaşi la împlinirea unei mari dorinţe

Întâlnim în viaţă fel de fel de oameni....dar nu toți merită păstrați. Eu am întâlnit un om despre care vreau să vă scriu câteva rânduri. E vorba de o munteancă născută în Poiana Teiului, acolo unde Piatra Teiului se oglindește în undele lacului Bicaz, dându-i binețe Ceahlăului în zilele însorite. O munteancă care a venit apoi în frumoasa Bucovină să reverse din preaplinul sufletului sau dragostea pentru limba română în mintea şi inima multor generații la Școala Nr. 3 Suceava, după ce a urmat cursurile liceului „Petru Rareș” din Piatra Neamț şi cursurile Facultății de Filologie din Iași. Şi pentru a arăta cât de frumoasă este limba noastră, ani buni a ales să tălmăcească dulcea limbă şi studenţilor străini veniţi în perioada 1976-1983 să ne cunoască neamul şi tradiţiile, la vechiul Institut sucevean.

Cu chipul care radiază lumina, cu zâmbetu-i şi vocea blândă a știut să-şi laude şi să-şi dojenească cei doi copii, care astăzi îi bucură zilele împreună cu nepoții.

Aş putea să vă scriu pagini întregi despre această ființă. Dar nu, nu o fac! Aleg să vă fac părtaşi la împlinirea unei mari dorințe a ei. Îşi dorește ca versurile ei să poată bucura şi alte suflete. Eu am avut privilegiul să citesc câteva dintre poeziile scrise la ceas târziu din noapte sau când mândrul soare se arăta în zori de zi şi vreau să o citim împreună.

Cu mii de mulțumiri,

Aguriţa Clatca

Bucurați-vă, femei!

Bucurați-vă, femei,

De un amurg cu flori de tei,
De lumina dragostei!

Bucurați-vă, bărbați

De părinţi, surori şi frați,

De neveste şi copii

Şi de anii cei dintâi.

Bucurați-vă, femei,

Că aveți destul temei

Să vă bucurați de ei:

De copii şi de bărbați,

De părinţi, surori şi frați.

Bucurați-vă, copii,

Cât părinţii vă sunt vii.

După ce ei vor pleca

Nu vă veţi mai bucura.

Şi veţi regreta amar

Că le-aţi spus aşa de rar,

Că-i iubiți, că-i prețuiți,

Cât de mult le mulțumiți.

Prof. Maria GAVRIL