27 de copii abandonaţi, în aşteptarea unei familii care să-i adopte

27 de copii abandonaţi de părinţi, aflaţi în evidenţele Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, aşteaptă o familie care să-i adopte. O parte dintre aceşti copii nu au fost încă adoptaţi, pe motiv că sunt prea mari, au peste 6 ani, sunt grupe de fraţi şi nu vor să fie separaţi, unii sunt de etnie romă sau au probleme serioase de sănătate. Sunt şi copii pentru care sentinţa de deschidere a procedurii de adopţie a expirat, pe motiv că nu li s-a găsit o familie compatibilă.

Familiile care vor să adopte preferă copii cu vârste cuprinse între 0–3 ani, clinic sănătoşi (fără dizabilităţi), mulţi optând pentru fetiţe. Printre copiii puşi pe liste de adopţie se numără şi câţiva fraţi, care aşteaptă de mai mulţi ani să fie crescuţi într-o familie, doar că nimeni nu a dorit să înfieze „la pachet”, doi sau trei copii. Anul trecut, 25 de minori din Suceava, aflaţi în evidenţele Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, au fost adoptaţi, iar în anul 2011 s-au finalizat 31 de adopţii în judeţ.

Părinţi „de probă”

De-a lungul anilor, ne-a explicat consilierul juridic Gabriela Prundel, şef Birou adopţii şi post adopţii, din cadrul Protecţiei Copilului Suceava, „au fost adoptaţi şi copii de etnie romă, ceea ce înseamnă că nu acesta este impedimentul cel mai mare la a găsi o familie pentru un copil. Mai degrabă, vârsta mare a unui copil, mulţi dintre ei depăşind 6, 7 ani, face mai dificilă găsirea unei familii care să-i adopte sau faptul că sunt grupe de fraţi, care îşi doresc să trăiască în continuare nedespărţiţi”.

Tot ea a precizat că pentru a ajunge părinţi adoptatori, familiile care vor să înfieze un copil urmează nişte cursuri, sunt consiliate, completează nişte chestionare şi abia după ce întrunesc toate condiţiile legale primesc atestatul de părinţi adoptatori. Specialiştii din cadrul Protecţiei Copilului sunt obligaţi să efectueze şi o anchetă socială la familia care vrea să adopte un copil, pentru a vedea dacă are condiţii şi îşi doreşte cu adevărat să crească un copil.

La sfârşitul anului trecut, în evidenţele Compartimentului Adopţii – Suceava erau înscrise 19 familii care au primit copii în încredinţare, în vederea adopţiei, în timp ce la sfârşitul anului 2011 erau doar 17 familii în aceeaşi situaţie. În ultimii patru ani, peste 80 de familii din Suceava şi din ţară au reuşit să adopte un copil aflat în evidenţele Protecţiei Copilului Suceava.

Ataşaţi de suferinţa unui copil abandonat

Printre familiile care adoptă copii suceveni se numără, în fiecare an, şi asistenţi maternali profesionişti, care, de cele mai multe ori, se ataşează foarte mult de copilul pe care îl au în plasament şi atunci solicită şi procedura de adopţie. Au fost cazuri în care copii cu dizabilităţi grave au fost adoptaţi de asistenţii maternali, după ce, ani de zile, au fost purtaţi pe braţe nu de cei care le-au dat viaţă, ci de cei care i-au îngrijit. „Sunt ca nişte legume”, cum îi numesc mulţi pe copiii cu handicap grav, dar au un suflet, care, uneori, este salvat de un „părinte cu carte de muncă”, de un asistent maternal, care le înţelege cel mai bine suferinţa. S-a întâmplat ca familii de asistenţi maternali care aveau propriii copii să adopte copilul încredinţat de stat sau să adopte nu numai copilul pe care îl aveau în îngrijire, ci şi pe fratele sau sora acestuia, ca să nu crească despărţiţi.

Prioritate la adopţie, membrii familiei lărgite a minorului, apoi asistenţii maternali

Prioritate la adopţie au membrii familiei lărgite a minorului, apoi asistenţii maternali în grija cărora minorii au fost ani de zile şi apoi alte familii atestate. Anul trecut, opt asistenţi maternali profesionişti au adoptat copii, aflaţi în evidenţa Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava. De la începutul anului 2009 şi până în prezent, 24 de asistenţi maternali au adoptat copii aflaţi în sistemul de protecţie.

Şefa Protecţiei Copilului Suceava, Margareta Isăilă, ne-a explicat că nu există asistenţi maternali care aşteaptă un răspuns din partea familiilor biologice pentru a adopta un copil, pentru că, potrivit legii, asistentul maternal îşi exprimă dorinţa de a adopta copilul din îngrijire abia după ce minorul devine adoptabil şi există siguranţa că nu sunt rude până la gradul IV care doresc şi au posibilitatea să adopte copilul.