Poveste despre patimile şi suferinţele oamenilor în interpretarea lui Grigore Leşe

La Auditoriumul Joseph Schmidt a avut loc sâmbătă un spectacol-poveste în interpretarea lui Grigore Leşe. Rapsodul din Ţara Lăpuşului a introdus spectatorii într-o atmosferă iniţiatică, de basm, invocând prin povestea şi cântecele sale vremuri imemoriale, străvechi în care omul şi natura erau într-o legătură indisolubilă.

De asemeni, Grigore Leşe a evocat atmosfera înrobirii prezentă în secolele XVIII şi XIX îndeosebi în Ardeal.

Povestea muzicală a debutat cu plasarea acţiunii într-o regiune din Ucraina, „Noua Suliţă”, care a aparţinut de-a lungul istoriei mai multor imperii. Interpretul a spus că în acea regiune din Bucovina de Nord puteai bea o cafea în Imperiul Otoman, un ceai în Imperiul Ţarist şi un pahar cu vin în Imperiul Austro-ungar. Motivul veşnicului drum care nu are capăt decât în moarte, acolo unde, vorba maestrului rapsod, „dai mâna cu dorul”, a fost tema principală a poveştii muzicale de sâmbătă seară. Grigore Leşe a familiarizat spectatorii cu legende din perioada precreştină, precum „Legenda florii soarelui”, spusă de mama sa pe când artistul avea şase ani.

Mai departe rapsodul lăpuşan a recitat o poezie despre un tânăr chemat la oaste care îşi deplânge soarta crudă, simţind că va muri în război şi care adresează vorbe testament mamei şi mândrei sale: „Când porunca m-o chemat, Doamne rău m-am supărat”.

Grigore Leşe a intonat şi cântecul „Nistrule, apă vioară”, care rememorează suferinţele îndurate de ostaşii români în luptele pentru redobândirea Basarabiei, din al Doilea Război Mondial.

„Horile-s de stâmpărare la omul cu supărare”

Grigore Leşe a readus în prim-plan obiceiul uitat de mulţi, acela de a hori, adică de a îngâna din voce sau din fluier cântece populare. Maestrul rapsod a precizat că „horile-s de stâmpărare la omul cu supărare”. „De veselie omul nu horeşte, doar din lipsă, din obidă sau din osteneala bătrâneţilor”. Motivul suferinţei îl explică Grigore Leşe printr-o scurtă poezie, „când am trăit cu codrul, vesel eram ca focul, dar de când sunt cu ţara, galben sunt ca ceara”. Suferinţa celorlalţi este motivul pentru care rapsodul lăpuşan nu poate fi vesel. „Voi v-aţi uitat horile” a fost constatarea lui Grigore Leşe. De aceea a încurajat spectatorii să horească, ceea ce a făcut ca spectacolul său să rămână adânc întipărit în sufletele şi memoriile celor prezenţi. Nu a lipsit nici celebrul său „Cântec despre Bucovina” care a mobilizat spectatorii. Deoarece ne aflăm în aşteptarea Crăciunului, maestrul a intonat o colindă tradiţională din Ţara Lăpuşului, intitulată „Nici o sărbătoare-n lume”, care a fost cântată şi la înmormântarea filozofului  Constantin Noica, în 1987.

Maestrul Grigore Leşe, aflat pentru a zecea oară în Bucovina, a mărturisit că a pregătit acest spectacol temeinic, deoarece nu putea veni „pe plaiurile lui Ştefan” doar cu câteva cântece.