Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Stareţa Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu, împlineşte astăzi 80 de ani. Pe 28 septembrie 1932, în satul Goruni, comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, se năştea penultimul din cei nouă copii ai lui Gheorghe şi Ana Pântescu, care a primit la botez numele Margareta. Irina este numele de călugărie.
După moartea tatălui, la 12 ani devine „responsabilă cu administrarea gospodăriei familiale” în tulburele vremuri ale războiului (unul din fraţi a căzut eroic la cotul Donului), găsindu-şi puterea şi alinarea în biserica Golia.
În perioada 1939-1945, urmează clasele I-IV în satul Goruni, cu învăţătorul Niculae Gălăţeanu, figură luminoasă care i-a descoperit aplecarea specială pentru învăţătură şi a insistat pentru trimiterea la şcoală a acestui „copil deosebit”.
Şefă de promoţie la Seminarul Teologic Agapia
Urmează apoi Şcoala generală Filoara, clasele V-VII, în regim comasat (trei serii de examene), iar în perioada 1954 -1959, Seminarul Teologic Agapia. Primeşte distincţie prin rezultate deosebite la învăţătură, fiind aleasă şefă de promoţie. În perioada 1961 – 1966, urmează Liceul „Dimitrie Cantemir” Iaşi, secţia real, cursuri serale, susţinând bacalaureatul în anul 1966, împreună cu elevii de la cursurile de zi (în total 50 de candidaţi). Unul din cei doar doi reuşiţi a fost maica Irina Pântescu.
În perioada 1967 – 1989 face cursuri de pregătire şi perfecţionare pentru gestionar-custode sală, supraveghetori şi îngrijitori muzeu de la monumente istorice religioase, organizate anual de Direcţia Monumentelor Istorice Bucureşti, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi.
Sub semnul credinţei şi al harului
Cei care o cunosc spun despre măicuţa stareţă Irina Pântescu că este „un spirit întreprinzător, ce a transformat-o într-un autentic partener în lucrările de restaurare şi reconstrucţie a Mănăstiri Voroneţ, cu capacitate de adaptare la medii multiculturale, obţinută prin experienţa de ghid şi valorificată în cadrul întâlnirilor cu delegaţii din ţară şi străinătate, manager iscusit pentru averea mănăstirii, cu aptitudini deosebite de comunicare şi consiliere, <mamă iubitoare> pentru întreaga obşte, dar şi pentru cei care, aflaţi în nevoie, îi cer sprijinul”.
Stavrofora Irina Pântescu cunoaşte trei limbi de circulaţie internaţională, franceză, engleză, germană, şi este o gazdă bună pentru oricine trece pragul mănăstirii pe care o păstoreşte de atâţia ani.
În trecut
Opţiunea pentru viaţa monahală, ca ucenică rasoforită, a avut loc în anul 1957. În perioada mai 1958 – mai 1960, maica Irina a cerut transfer la Mănăstirea Moldoviţa, cu motivaţia că vrea la „mănăstire cu viaţă de obşte”, unde este numită economă. În urma Decretului 410/1959, maica Irina Pântescu a fost scoasă forţat din mănăstire, în perioada mai 1960 – septembrie 1972, şi s-a retras la Biserica Golia, în aşteptarea unor vremuri mai bune, lucrând ca îngrijitor, casier.
Făcând ascultări monahale, maica Irina s-a ocupat de ghidaj, a fost gestionar-custode sală casierie, a avut atribuţii de aprovizionare şi relaţii cu colaboratorii laici ai mănăstirii. În perioada septembrie 1972 - aprilie 1991, maica Irina a fost la Mănăstirea Moldoviţa, ca rasoforă (1972- 1980) şi monahie, din 28 iulie 1980.
De 21 de ani, stareţă la Voroneţ
De 21 de ani, din aprilie 1991, „măicuţa” Irina, cum o numesc maicile obştii de la Vorneţ, este „stareţă providenţială pentru reînfiinţarea Mănăstirii Voroneţ, după 206 ani”.
După cum susţine obştea Mănăstirii Voroneţ, măicuţa Irina este „un beneficiar avizat, implicat direct în desfăşurarea, coordonarea şi uneori chiar finanţarea lucrărilor de reconstrucţie şi restaurare a mănăstirii”, merite pentru care, pe 23 aprilie 1993, a primit gradul bisericesc superior de stavroforă – „purtător de cruce”.
21 de ani, sub oblăduirea Sfintei Treimi şi a celor şapte taine bisericeşti
Stavrofora Irina Pântescu, stareţa Mănăstirii Voroneţ, una dintre primele trei vieţuitoare ale mănăstirii, a spus că pentru Voroneţ, ziua de 1 aprilie 2012, ziua în care s-au împlinit 21 de ani de la reînfiinţarea vieţii monahale, este număr care se poate divide doar prin trei, care înseamnă Sfânta Treime, şi prin şapte, care reprezintă cele şapte mari taine bisericeşti.
„Sub oblăduirea lor am vieţuit cei 21 de ani la Voroneţ. După 206 ani de când călugării ieşeau pe poarta mănăstirii plângând, iar porţile se închideau în urma lor din cauza stăpânii străine, la 1 aprilie 1991, din nou porţile s-au deschis pentru trei călugăriţe smerite care veneau, cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi al Sfântului Daniil Sihastrul, să reînnoade ceea ce a fost rupt de o stăpânire străină”.
Stavrofora Irina Pântescu a mai completat că ar fi greu de făcut un bilanţ al celor 21 de ani la Voroneţ, „ani care s-au scurs peste noi, peste toţi, care au însemnat mai mult sau mai puţin... Cert este că tot ceea ce s-a făcut la Voroneţ în aceşti ani, nu eu am făcut, ci unul dintre ctitorii acestei mănăstiri, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, care ne-a ajutat şi ne ajută să ducem mai departe ce am început, ceea ce ne-a învrednicit să continuăm la Voroneţ”.
13 maici, care ţin flacăra credinţei aprinsă la Voroneţ
Cu glasul blând, dar ferm, care transmite multă forţă, multă demnitate, multă siguranţă, multă iubire pentru lucrurile bine făcute, prin cuvinte care nu includ falsitate, lucruri lipsite de importanţă, măicuţa Irina Pântescu, stareţa Mănăstirii Voroneţ, a mai spus că cei 21 de ani sunt mult prea puţini în comparaţie cu veşnicia.
Nu trebuie uitat că ori de câte ori a avut ocazia să le vorbească credincioşilor, stavrofora Irina Pântescu (“prin grija şi înţelepciunea căreia Mănăstirea Voroneţ a intrat în ritmul obişnuit al vieţii bisericeşti, recăpătându-şi menirea de altădată”, după cum aprecia conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava) s-a referit şi la demnitatea românilor, la faptul că obştea mănăstirii, care acum este formată din 13 maici, va ţine flacăra credinţei aprinsă, asemeni oamenilor demni care au fost înaintaşii noştri.
Mereu aproape, la bine şi la greu, alături de stavrofora Irina Pântescu, stareţa mănăstirii, se află monahia Gabriela Platon, monahia Elena Simionovici, împreună cu întreaga obşte de maici.
(28 sep 2012, 12:37:34