Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Reprezentanţii unuia dintre cele mai mici neamuri din lume, huţulii, oameni ai munţilor şi pădurilor, creatori de artă şi călăreţi pricepuţi, s-au adunat ieri la Herghelia Lucina, ţara calului huţul, pentru a păstra vii tradiţiile şi istoria lor, prin vorbă, cântec şi joc.
Dealurile Lucinei, acest tărâm de basm, care încântă ochii şi sufletul oricărui om care ajunge acolo, s-au umplut de oameni, o forfotă continuă, dar deloc gălăgioasă, bunul-simţ al oamenilor de aici şi respectul pentru natură făcându-se simţite.
Două trăsuri, purtate cu viteză pe coastele muntoase ale Lucinei, de cai huţuli, au adus invitaţii de seamă ai acestui festival, în vreme ce huţuli, călare pe cai huţuli, le deschideau calea, către zona în care s-au adunat peste 1.500 de localnici şi turişti.
Primul care a luat cuvântul a fost primarul din Moldova Suliţa, Petru Jecalo, care le-a vorbit oamenilor despre originile huţulilor, ale calului huţul, dar şi despre istoricul Hergheliei Lucina.
“În anul 1856 s-a înfiinţat herghelia de cai huţuli de la Lucina, sub comanda cavalerului colonel Martin Von Hermman, infanterist, această rasă fiind apreciată de armata austriacă datorită abilităţilor excepţionale de a se strecura pe potecile de munte, pe marginea prăpăstiilor, dar şi datorită faptului că putea duce o încărcătură impresionantă pe samar, nefiind pretenţioasă la condiţiile de hrănire, prezentând o rezistenţă şi un grad de adaptabilitate excepţionale”, a explicat Petru Jecalo, dând citire istoricului Hergheliei Lucina.
Un vechi obicei huţul
Directorul tehnic al Direcţiei Silvice Suceava, Valerian Solovăstru, care a fost prezent la toate ediţiile Festivalului Huţulilor, a remarcat cum acest festival a crescut, de la un an la altul, atrăgând din ce în ce mai multă lume.
“În urmă cu trei săptămâni, aici a avut loc adunarea generală a crescătorilor de cai huţuli din Europa, oameni îndrăgostiţi de calul huţul, care, după ce au fost aici, s-au îndrăgostit de toţi huţulii. Avem o zonă minunată, cu oameni minunaţi şi o resursă genetică valoroasă – calul huţul, pentru care suntem invidiaţi de toată Europa şi nu putem să fim decât mândri”, a spus Solovăstru.
Prezent la manifestare, deputatul Dumitru Pardău a remarcat faptul că “este un mare câştig că serbarea câmpenească a fost unită cu activitatea Hergheliei Lucina”, ca mijloc de promovare a valorilor de aici, în vreme ce reprezentantul Uniunii Ucrainenilor din România, Ioan Bodnar, a amintit de un vechi obicei huţul: “Dumnezeu v-a ocrotit şi vă va ocroti pentru că ştiu că huţulii sunt un popor credincios. Pe vremuri, când un huţul tăia copacul, mai întâi îngenunchea în faţa lui şi spunea o rugăciune. Menţineţi verticalitatea şi armonia după care trăiţi în mijlocul naturii, îmbrăţişaţi liniştea acestor munţi în familiile dumneavoastră, pentru a o transmite generaţiilor viitoare”.
Caii huţuli, mândria populaţiei huţule
Întreaga suflare adunată acolo a putut admira apoi unele dintre cele mai valoroase exemplare de cai huţuli, din liniile Ouşor, Goral, Hrobby, Pietrosu şi Prislop.
Micuţi dar puternici, lucind în soare, indiferent că erau negri ca sufletul nopţii sau de culoarea cafelei, frumoşii armăsari pepinieri şi iepe mamă din rasa huţulă au defilat sub privirile admirative ale publicului, care a avut liber nu doar să-i viziteze la grajduri, ci şi la călărie. De altfel, huţulii sunt consideraţi a fi “creatorii” rasei de cai care le poartă numele, aceştia fiindu-le nu doar de mare ajutor în muncile prestate, ci şi un însoţitor credincios.
Cum tradiţiile huţulilor au şi o bogată componentă muzicală, pe scena festivalului s-au perindat numeroase talente locale, atât adulţi cât şi copii, care deja au devenit moştenitori şi păstrători ai tradiţiilor huţule, muzica lor răsunând peste munţi, dealuri şi văi.
