Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Ziua de 26 iunie a fost proclamată, prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998,
Ziua Drapelului Naţional al României.
Conform legii, Ziua Drapelului Naţional este marcată de autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei patriei, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.
În 1834, când Ţările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conştiinţa naţională cerea unitatea şi libertatea ţării, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica Vodă, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii”.
Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben şi roşu), cel atribuit armatei era compus din trei culori (roşu, galben şi albastru) cu un vultur la mijloc. Acesta este socotit începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.
În timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo-democratice, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti şi promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului naţional.
Potrivit unei alte ipoteze, tricolorul se impune ca drapel naţional în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală.
Ziua Drapelului Naţional a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a decretat ca tricolorul roşu, galben şi albastru să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor.
