miercuri, 25 apr 2012 - Anul XVII, nr. 95 (5000)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,8962 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,555 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   11 imagini |   ø fişiere video

Umanitar

La 33 de ani, un tânăr bolnav de cancer se agaţă cu disperare de viaţă

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

 

Durere, deznădejde, disperare, frică, toate suportate cu greu de un tânăr de doar 33 de ani, care locuieşte în Ipoteşti. În urmă cu un an, a fost diagnosticat cu cancer. Cine ar putea să se pună în locul acestui tânăr, să simtă ceea ce el simte în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă... Boala îl macină, îl „ucide” în fiecare zi puţin câte puţin, dar nu este o cauză pierdută. 

Gabriel Alupoaicei luptă pentru a învinge acest flagel necruţător. Îl ajută tinereţea, familia, oamenii dragi care îl încurajează zi de zi. Este mult, este puţin... Este, cu siguranţă, insuficient, pentru că fiecare zi de viaţă are costurile ei, mari, mult prea mari pentru buzunarul acestui tânăr imobilizat la pat, care şi-a epuizat toate economiile prin spitale.

 

„De ce eu?”, „Oare cât mai am de trăit?”

Pe lângă durerea fizică, Gabriel se luptă cu frica teribilă de indiferenţa, uneori, incompetenţa celor care ar trebui să-i redea speranţa, viaţa. Gabriel are curajul să-şi spună povestea, „să se expună” celor care ar putea să-i dea o mână de ajutor, dar şi celor care-l vor judeca. V-aţi pus vreodată întrebările care-l macină pe Gabriel la fiecare răsuflare: „De ce eu?”, „Ore cât mai am de trăit”, „Cine mă va scoate din ghearele acestei boli”? Nu ştie nici unul dintre noi ce ne rezervă viaţa. Dar ştim că pentru Gabriel putem face ceva, putem să-l ajutăm, măcar cu o vorbă bună, cu un sfat, cu o recomandare, cu o sumă de bani pentru a-şi acoperi cheltuielile unei boli „scumpe”, dar nu mai scumpe ca viaţa!

 

Un control banal, un verdict necruţător: cancer

La numai 33 de ani, viaţa lui Gabriel depinde de noi, cei care vrem să-l ajutăm să învingă cancerul. Nimeni nu este pregătit să primească o astfel de lovitură în viaţă. Cu atât mai puţin Gabriel, care după mai mulţi ani de muncă, împreună cu soţia, în Grecia, voia să se retragă acasă, să aibă copii şi să trăiască fericit.

Mihaela, soţia lui Gabriel, ne-a spus că „anul trecut ar fi trebuit să fie unul dintre cei mai frumoşi ani din viaţa noastră, dar lucrurile au luat o întorsătură tragică. Sunt împreună cu Gabriel de 13 ani, ne-am cunoscut de Sf. Constantin şi Elena şi de atunci suntem nedespărţiţi. De vreo opt ani eram în Grecia, muncind pentru a lua o casă pentru copiii noştri, pe care nu îi avem încă. Ne-am căsătorit, am luat un apartament şi anul trecut visam să ne întoarcem acasă, să facem un copil şi să fim alături de familie şi de prieteni. Aşteptam cu nerăbdare această clipă, ne vedeam deja acasă alături de cei dragi şi începuserăm să ne facem bagajele, când un control de rutină ne-a dat planurile peste cap”.

 

Medicul care l-a operat i-a spus că totul este bine

A fost doar începutul unei suferinţe care nu se mai termină. Gabriel ne-a povestit că totul a început mai întâi cu dureri de spate, pe care le-a „tratat” cu tot felul de geluri şi unguente recomandate în bolile reumatismale. Au urmat dureri la un picior. S-a dus la un control, la un spital din Atena, unde i s-a spus că trebuie să fie operat de urgenţă şi că nu ar trebui să plece în ţară, pentru că pierde timp preţios.

„Am rămas în Atena, iar pe 20 decembrie, anul trecut, am fost operat, diagnosticul fiind: sarcom fibromixoid de gradul II, de două kilograme. După două săptămâni mi-a dat drumul acasă, fără vreun tratament. În fiecare săptămână, mergeam la control şi mi se spunea că totul este bine”, ne-a spus Gabriel.

Pe la sfârşitul lunii februarie a acestui an, lui Gabriel a început să i se umfle tot mai tare piciorul. „După vreo trei săptămâni, m-am internat din nou, pentru a face o nouă operaţie, după ce un medic radiolog mi-a spus că ceva nu este în regulă cu piciorul. Acelaşi medic care m-a operat prima dată m-a băgat în operaţie, numai că doar m-a deschis, pentru că piciorul fiind foarte umflat, nu au mai putut să îl coase şi l-a lăsat aşa”, povesteşte tânărul din Ipoteşti.

 

Vestea cumplită că i se va tăia piciorul

După a doua intervenţie chirurgicală, îşi aminteşte Mihaela, soţia lui Gabriel, „doctorul m-a luat în birou şi mi-a spus că trebuie să-i taie piciorul şi nu ştie dacă scapă şi aşa. Am crezut că înnebunesc. Soţul meu mă aştepta în salon ca să-i fiu alături după operaţie, pentru că îi era rău, iar eu nu ştiam cum am să-l privesc în ochi, să-i spun ce mi-a zis medicul, ştiind ce-l aşteaptă. A fost cea mai lungă şi groaznică zi din viaţa mea. Toţi din spital se uitau la mine şi aveau lacrimi în ochi, iar eu le evitam privirile pentru nu a izbucni în plâns, cu toate că luasem calmante, să fiu tare. A doua zi, i-am spus cu greu lui Gabi ce se întâmplă şi am hotărât să venim în ţară, pentru a cere părerea altor specialişti”.

 

„Ţineam amândoi apăsat pe operaţie ca să nu facă hemoragie”

Gabriel Alupoaicei nu se putea ridica din pat. Decizia de a pleca din spital, în situaţia critică în care se afla, era foarte riscantă. Până la urmă, cu ajutorul unor oameni de bine, a rezolvat şi această problemă. Gabriel a fost dus cu salvarea la aeroport, apoi cu avionul la Bucureşti, după care, cu o salvare, la Institutul de Oncologie din Cluj. Nu este uşor pentru Mihaela, soţia lui Gabriel, să ne povestească cum a ajuns cu soţul ei la Cluj.

„Pe 18 martie, la ora 18:00, am plecat spre Bucureşti. Când l-am coborât din avion, în salvare a făcut hemoragie. A fost dus la Spitalul Floreasca, la secţia de urgenţă, i s-a oprit hemoragia, dar medicii nu voiau să-l lase să plece din spital, pentru că era viaţa îi era în pericol pe drum dacă făcea din nou hemoragie. Am semnat amândoi şi până la urmă am plecat. Drumul până la Cluj a fost un calvar, plin de gropi şi serpentine. Ţineam amândoi apăsat pe operaţie ca să nu facă hemoragie. Pe la ora 8 dimineaţa am ajuns la Institutul de Oncologic din Cluj, unde ne aştepta doctorul Dan Eniu. După o scurtă evaluare, ne-a spus că am ajuns prea târziu. Prin locul unde s-a făcut operaţia, deja începuse să crească tumoarea în afară. A spus că singura soluţie este chimioterapia, vreo opt şedinţe (adică trei zile, la trei săptămâni, de vreo opt ori, pentru că tumoarea e foarte agresivă şi creşte foarte repede), apoi radiologii”, a povestit Mihaela Alupoaicei.

 

„De la tumoare i s-au deplasat oasele la bazin”

Spaima lui Gabriel vine din răspunsul medicului de la Cluj, care i-a spus că nu se ştie dacă o să se poată opera vreodată şi că numai o minune îl poate face bine.

„Familiile noastre sunt distruse, eu nici nu mai spun. Când îl privesc în ochi şi ştiu cât îşi dorea să ajungem acasă, să fim alături de cei dragi, mi se rupe sufletul. Doctorul ne-a spus că nu-l mai poate ţine în spital. Acum suntem acasă, dar cât de diferită este viaţa noastră <acasă>, acum, faţă de cea pe care o visam, după revenirea din Grecia, după ani de muncă. De ce e viaţa este aşa de rea? De ce ne-a pedepsit în halul ăsta? Gabi are doar 33 de ani şi este un om extraordinar. Toată lumea îl iubeşte. Sunt atâtea boli pe lumea asta, de ce tocmai lui, de ce cea mai rea boală? Măcar dacă se putea deplasa sau măcar putea sta într-un scaun cu rotile, i-ar fi fost mai uşor, dar nu poate nici să se întoarcă singur. Nu ştiu cum o să ne descurcăm, pentru că lui Gabi îi este din ce în ce mai rău. Nu poate să îşi bea pastilele pentru că vomită... De la tumoare i s-au deplasat şi oasele la bazin. Îl dor spatele şi piciorul foarte tare”, ne-a spus, printre lacrimi, o soţie care îşi vede omul iubit chinuindu-se, fără să reuşească să-i redea un zâmbet, o speranţă.

 

„Mi-e frică de timpurile ce o să vină”

Am mai aflat de la soţii Alupoaicei că prima chimioterapie nu a dat rezultate bune şi că medicii au spus că pentru a i-o schimba cu una mai puternică trebuie să facă un control la inimă. „Pentru că este greu de deplasat, nu i-au schimbat chimioterapia. Am vrut să fac o programare, pentru control, la Cluj, unde a mai fost, însă ne-au recomandat clinica de oncologie din Iaşi. Toţi sunt sceptici în vindecarea lui Gabriel şi, de aceea, încearcă să scape de noi. De vreo patru zile face febră, şi dimineaţa şi seara. Îi dau Nurofen forte şi Algocalmin, dar îi scade puţin şi apoi face febră iar. Nimeni nu ne ajută. Drumul din Grecia ne-a costat foarte mult. Sunt disperată, nu ştiu cum să îl ajut, are dureri groaznice şi îi este din ce în ce mai rău. Cunoscuţii ne-au mai ajutat cu bani şi le mulţumim pentru asta. Mi-e frică de timpurile ce o să vină, pentru că nu ştiu cum o s-o scoatem la capăt”, ne-a mai spus Mihaela.

 

Ajutaţi-l pe Gabriel! Are nevoie de suportul tuturor pentru a supravieţui!

Oricine poate să-l ajute pe Gabriel cu o recomandare la un medic, cu o deplasare la o clinică de oncologie recunoscută, cu specialişti care să îi dea o şansă acestui tânăr, oameni care au trecut prin situaţii asemănătoare, poate o farmacie care poate să-l ajute cu medicamente, vată, tifon, pampers, apă oxigenată, iod, leucoplast, pansamente, feşe, bani pentru cheltuielile mari pe care le presupune această boală cumplită, oameni care pot să-i spună o vorbă bună, de încurajare, să nu ezite să-l sune la numărul de telefon 0743 903 616 sau să doneze bani în conurile: cont bancar BCR, pe numele Alupoaicei Mihaela: LEI-RO03RNCB0106056805810001. EURO-RO73RNCB0106056805810002. LIRE-RO46RNCB0106056805810003.

 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului La 33 de ani, un tânăr bolnav de cancer se agaţă cu disperare de viaţă.
 Vizualizări articol: 2931 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 19 voturi
La 33 de ani, un tânăr bolnav de cancer se agaţă cu disperare de viaţă5.0519

Facos Suceava
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


1.   Doamne ajuta! trimis de
(25 apr 2012, 14:12:27
imi pare rau pentru durerea si necazul prin care trec acesti oameni, insa ma intreb de ce nu au ramas in grecia pentru tratament, unde ar fi avut poate mai multe sanse...

sa dea Dumnezeu sa treaca cu bine peste toate.
2.   Comentariu trimis de
(25 apr 2012, 19:03:33
Poate ai vrut sa te intrebi de ce nu a venit in Romania de la inceput .Sigur ar fi avut mai multe sanse spre o vindecare mai buna . Imi pare tare rau pentru asemenea necazuri ... Multa putere sotiei si sa va dea Dumnezeu acea minune pe care o asteptati..Multa multa sanatate Gabriel si insanatosire grabnica
3.   + trimis de
(26 apr 2012, 10:45:58
De ce ne intrebam noi , de ce-au facut asa, sau invers....Important e sa se faca bine, iar deciziile le apartin. Multa, multa sanatate.
4.   Mare incredere in dumnezeu! trimis de
(26 apr 2012, 20:10:35
Sunt doctori foarte buni si in Romania la Institutul Oncologic din Cluj incercati si aveti incredere in dumnezeu bafta si curaj !

Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Alte titluri din Local

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei