Statul Român face un pas înapoi în războiul cu Mănăstirea Putna

Pace vremelnică între reprezentanţii Mănăstirii Putna şi cei ai Statului Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Suceava, după ce ultimii au cerut în instanţă anularea unei hotărâri judecătoreşti prin care unitatea de cult primise dreptul de a se intabula pe o suprafaţă de 14,02 hectare de teren. Statul Român a făcut un pas înapoi, şi la termenul din decembrie al procesului şi-a retras cererea de suspendare provizorie a executării deciziei pronunţate de Tribunalul Suceava în privinţa dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren amintită.
Într-un comunicat semnat de arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, se arată: „Cu toate că s-a făcut un pas, Direcţia de Finanţe, în momentul de faţă, încă îşi menţine cererea principală îndreptată împotriva Mănăstirii Putna, şi anume contestaţia în anulare, care urmează să se judece în luna septembrie 2012. Aceasta ar însemna ca Mănăstirea Putna, după 545 de ani de existenţă, prin intermediul unor şicane avocăţeşti, să poată pierde dreptul de proprietate legitimă asupra vetrei sale mănăstireşti. Intenţia noastră, a vieţuitorilor Mănăstirii Putna, este de a pune capăt acestui război absurd, de care nimeni nu are nevoie. Cerem în mod ferm Direcţiei de Finanţe Suceava să-şi retragă acţiunea de contestaţie în anulare cât mai curând, deoarece este ilegitimă şi inutilă, lovind într-un drept istoric consfinţit de peste 500 de ani”.

Mănăstirea Putna a urmărit strict recunoaşterea moştenirii sale legitime

Reprezentanţii clerului au ţinut să precizeze că cele 14,02 hectare de teren pe care Mănăstirea Putna s-a intabulat în baza unei hotărâri definitive şi irevocabile a Tribunalului Suceava din luna iulie a acestui an nu au nici o legătură cu pădurile cerute în instanţă prin intermediul Fondului Bisericesc Ortodox Religionar din Bucovina.
„Mănăstirea Putna nu a urmărit o îmbogăţire nedreaptă, nu a urmărit însuşirea dreptului nimănui, ci strict recunoaşterea moştenirii sale legitime – vatra mănăstirească”, a mai menţionat arhimandritul Melchisedec.

DGFP Suceava: „Mănăstirea Ortodoxă Putna nu are calitatea de cult religios recunoscut în România”

În contestaţia în anulare depusă de DGFP Suceava în instanţă se arată că hotărârea din luna iulie a acestui an a fost incorectă deoarece Mănăstirea Putna nu şi-a timbrat acţiunea. Pentru a fi scutită de taxa de timbru, Mănăstirea Putna trebuia să fie înscrisă în rândul cultelor religioase recunoscute în România conform Anexei 1 din Legea 489/2006. Reprezentanţii Statului Român spun că lucrurile stau diferit şi au explicat şi de ce anume în actele depuse la instanţă.
„Reclamanta Mănăstirea Ortodoxă Putna nu are calitatea de cult religios recunoscut în România, nefiind scutită de la plata taxelor (n.a. – taxă de timbru şi taxă de timbru judiciar)”, se menţionează în contestaţia în anulare formulată de DGFP Suceava.

Terenul în litigiu, în proprietatea Mănăstirii Putna din 1502

Mănăstirea Putna a primit dreptul de a se intabula pe suprafaţa de 14,02 hectare de teren în urma unui proces care a durat aproximativ jumătate de an. Iniţial, Judecătoria Rădăuţi a respins cererea Mănăstirii Putna prin care reprezentanţii acesteia cereau radierea din cartea funciară a statului român în calitate de proprietar, precum şi cererea de intabulare formulată de Mănăstirea Putna. Decizia de la Rădăuţi a fost atacată cu recurs la Tribunalul Suceava. Judecătorii de aici au ajuns la concluzia că cererea Mănăstirii Putna este întemeiată, motiv pentru care au admis recursul şi au constatat că „reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa totală de 140.243 mp teren, situat în intravilanul localităţii Putna”. Tribunalul Suceava a decis radierea din cartea funciară a dreptului de proprietatea pe care-l avea statul român şi a dispus intabularea Mănăstirii Putna.
Terenul pentru care a fost deschis acest proces a ajuns în proprietatea Mănăstirii Putna în 1502, printr-un hrisov semnat de domnitorul Ştefan cel Mare, care întărea sub blestem daniile făcute către acest lăcaş de cult unde-şi doarme somnul de veci. Ulterior, după al Doilea Război Mondial, terenul a fost luat de autorităţile comuniste şi intabulat de statul român.