Paralizată şi fără venit, vinde miez de nucă pentru o lingură de mâncare

De şase ani stă ţintuită la pat. Este paralizată din anul 2006 şi cu greu se târâie până în pragul casei, pentru a lua o gură de aer. Nu are nici un venit şi vinde miez de nucă pentru o lingură de mâncare.

Nucul din curtea casei dărăpănate reuşeşte să o „hrănească” toamna, dar în restul timpului este la mila celor şapte băieţi, pe care Aneta Moldoveanu, din Câmpulung Moldovenesc, în vârstă de 59 de ani, i-a crescut mai mult singură, cu sacrificii foarte mari.

Pentru că este neglijată şi neputincioasă, femeia ne-a povestit că nu a făcut o baie din luna aprilie, când două vecine şi-au făcut milă de ea şi au spălat-o într-un ciubăr, şi nici nu-şi aminteşte când a mâncat ultima oară o bucată de carne.

Într-o stare jalnică

Drama unui om, a unei femei, a unei mame, care a ajuns să viseze la un blid cu mâncare, la un medicament, la o baie.

Am găsit-o pe Aneta Moldoveanu nespălată, flămândă, într-un aşternut foarte murdar, cu ciorapi rupţi, numărând nuci, pe care le scotea dintr-un sac murdar  după ce unul dintre fiii ei, care locuieşte cu ea în casa dărăpănată, a scuturat nucul din curte şi i-a dat treabă...

„Le sparg, le curăţ, iar apoi vând miezul pe la vecini, cu 2,5 lei pe kilogram. Le număr pe toate, că doar zilele astea sunt aşa lungi şi tot nu pot face altceva. Aşa, mai fac un ban de mâncare”, ne-a spus femeia.

Chiar dacă acum nu are nici un venit şi aşteaptă ca măcar unul dintre fiii ei să-i aducă un litru de lapte, o pâine sau o supă caldă, femeia a beneficiat în anii din urmă de o pensie de handicap, doar că, fiind nedeplasabilă, copiii au lăsat-o de izbelişte şi nu au dus-o la control, la comisia care trebuia să-i prelungească certificatul de încadrare în grad de handicap.

Vinovaţii fără vină

În evidenţele Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, după cum ne-a spus purtătorul de cuvânt al acestei instituţii, Liviana Enea, Aneta Moldoveanu apare cu grad mediu de handicap, în perioada 2009 – 2010. La începutul anului 2010, femeia trebuia să revină la control şi să aducă actele cerute de comisia de expertiză medicală.

„Femeia nu a venit la comisie, ca urmare a pierdut indemnizaţia de persoană cu handicap. Responsabilitatea aparţine familiei, dacă femeia are aparţinători. Dacă este netransportabilă, unul dintre membrii familiei trebuia să facă o cerere scrisă, prin care să solicite un control la domiciliu. Acest lucru nu s-a întâmplat”, ne-a explicat Liviana Enea.

În completare, asistentul social Vladimir Cehren, din cadrul Primăriei Câmpulung Moldovenesc, unde are domiciliul Aneta Moldoveanu, ne-a spus că femeia a avut şi un asistent personal, însoţitor, chiar pe unul dintre fiii ei, care era plătit pentru a avea grijă de mama lui. Pentru că femeia nu a fost însă dusă la comisie, la Suceava, a pierdut, odată cu indemnizaţia pentru gradul de handicap, şi dreptul la însoţitor. „Ultima vizită, anchetă socială la această femeie a fost înregistrată în 2009. Urma să fie dusă la comisie. Aşa au promis copiii ei, că vor aduna actele şi o vor duce. Chiar o vecină de-a femeii a promis că se va ocupa personal de a o pregăti pe Aneta Moldoveanu, care nu se poate deplasa, pentru a putea fi dusă la control. Acum aflu că nu s-a întâmplat acest lucru. Copiii nu ne-au solicitat ajutorul. Au spus că nu prea au bani, dar nu ne-au spus clar că din acest motiv nu o pot duce la Suceava”, afirmă Vladimir Cehren.

Mere şi cartofi, hrana pe o zi

Ca orice mamă, deşi trăieşte în condiţii greu de imaginat, Aneta Moldoveanu nu îşi critică cu mare duritate copiii, toţi trecuţi de 25 de ani. A spus doar că lucrează şi ei cu ziua, nu prea au bani şi de aceea vin rar pe la ea. Cel care locuieşte cu ea îi aduce şi ei câte ceva de-ale gurii, din ce câştigă peste zi, dacă are de lucru. Cei şapte fii ai femeii nu au făcut multă şcoală, ci doar câteva clase, şi nu au servicii permanente.

Pe gemuleţul mic care îi luminează zilele, lângă patul tuciuriu în care stă nemişcată ore în şir Aneta, se aflau câteva mere, o pisică, iar pe masa la fel de murdară, o farfurie cu un piure de cartofi, peste care se aşezase o crustă groasă, semn că era destul de vechi. Cam asta era hrana femeii în ziua în care noi am vizitat-o. „Festinul” este completat cu câteva tablete de medicamente, pentru mai multe afecţiuni de care suferă femeia paralizată, în urma unui accident cerebral.

Nimeni nu o mai vizitează de când este imobilizată la pat

Casa în care locuieşte femeia are două cămeruţe. În cea în care stă femeia, am găsit o mare dezordine, mizerie, având în vedere că femeia nu poate să facă mai nimic. Un miros înţepător se simţea chiar de la intrarea în casă, motivul fiind acela că ea nu se poate deplasa la un punct sanitar, ci foloseşte o găleată aşezată lângă pat. Femeia îşi aminteşte că a lucrat trei ani la fabrica de filatură din oraş, perioadă în care avea mulţi prieteni. Nimeni nu o mai vizitează de când este imobilizată la pat. Nu a dus o viaţă uşoară. Pentru că soţul ei, care s-a pierdut acum câţiva ani, cu care are trei dintre băieţi, consuma alcool şi era agresiv, femeia l-a părăsit, fără să divorţeze însă, şi şi-a refăcut viaţa alături de alte persoane, cu care a mai avut copii. Nici unul dintre fiii ei nu se îngrijeşte de ea, deşi trei dintre ei locuiesc la câteva sute de metri de casa părintească.

Oamenii din Câmpulung, de pe str. Ioan Budai Deleanu, care cunosc această familie, ne-au spus că băieţii se comportă urât cu mama lor şi  nu au grijă de ea. Ei spun că femeia chiar este necăjită şi merită ajutată, pentru că a rămas fără pensie tot din cauza băieţilor care nu au dus-o la medic. Poate în al doisprezecelea ceas, autorităţi, medici, copii, vecini, oameni de bine, îşi unesc eforturile şi o ajută pe această femeie să iasă din sărăcia care-i brăzdează chipul, dar mai ales îi pustiesc sufletul. Cei care vor să o ajute pe Aneta Moldoveanu, cu alimente, haine, produse de curăţenie, vitamine, cu orice cred că pot să-i aducă un zâmbet pe chip, pot să îi facă o vizită acasă, pe strada Ioan Budai Deleanu, din Câmpulung Moldovenesc, în zona BTT.