Şi-a dorit o rochie albă în prima zi de şcoală. O poartă astăzi, în sicriu

Linişte tulburătoare. Flori, lumânări şi un chip de fetiţă zâmbind doar într-un tablou aşezat pe ultima bancă din clasa a IV-a A. Colegi cu banderole negre legate la braţ, lacrimi, regrete. Acesta este tabloul pe care l-am găsit, ieri, la Volovăţ, la şcoala unde până vineri un copil vesel, plin de energie, sociabil, cu visuri măreţe, cu o familie minunată, cu prieteni dragi a învăţat. Eleva Angelica Boloca a părăsit această lume fără voia ei, brutal, ca şi cum cineva ar frânge în pumn un fluture, i-ar smulge aripile şi ar privi cum îşi dă ultima suflare. Angelica a fost ucisă cu bestialitate de un consătean, iar în urma ei a rămas un mare gol, un sat întreg consternat, tulburat, revoltat.

„Era mereu veselă, ieşea din orice încurcătură cu zâmbetul pe buze”

Cu lacrimi în ochi, cuprinsă de o emoţie puternică şi o durere pe care cu greu şi-o poate stăpâni încă de la aflarea veştii că Angelica, eleva ei, nu mai este în viaţă, învăţătoarea Marta Floriştean ne-a spus câteva cuvinte despre fosta ei elevă.

„Era un copil minunat. Era mereu veselă, ieşea din orice încurcătură cu zâmbetul pe buze. Se implica în tot felul de activităţi. N-am cuvinte. Sunt şocată. Dimineaţă am ţinut un moment de reculegere împreună cu colegii ei de clasă şi, apoi, am început lecţia. Majoritatea au adus flori şi au strâns bani pentru coroană. Este greu pentru toată lumea. Le-am explicat copiilor că prietenii ni-i alegem, familiile nu. Nu trebuie să răspundem pentru faptele rudelor noastre, ci doar pentru ceea ce facem noi”, ne-a spus învăţătoarea, explicând că în şcoală sunt mai mulţi elevi rude cu criminalul, care acum stau cu capul plecat, cu ochii în lacrimi, cu frica în suflet că oricând pot fi arătaţi cu degetul pentru fapta unchiului lor, al verişorului, al rudei. Pentru a amâna, într-un fel, momentul despărţirii de draga lor Angelica, colegii i-au pus pe masă napolitana şi laptele. Erau ale ei. Nimeni nu a îndrăznit să se atingă de ele. Stau ascunse printre flori şi lumânări.

Îşi dorea să devină fotomodel

Fiind un copil plin de viaţă, Angelica avea şi visuri. Îi plăcea să fie în centrul atenţiei şi chiar i-a spus învăţătoarei că i-ar plăcea să devină fotomodel. Totul s-a năruit într-o clipă. Şi visurile, şi zâmbetul, şi viaţa. Şi-a mai dorit ceva Angelica, chiar pentru începutul de an şcolar.

„Mi-a povestit mama Angelei că şi-ar fi dorit ca în prima zi de şcoală să se îmbrace într-o rochiţă albă. Mama ei i-ar fi spus că pentru început îi cumpără strictul necesar pentru şcoală, rechizite, uniformă, urmând să-i cumpere şi o rochie albă, când va reuşi să adune banii necesari”, ne-a povestit Marta Floriştean. Angelica Boloca a primit rochia mult visată. Albă, cu dantelă, dar nu-i mai foloseşte la nimic. Asemeni unui înger, va pleca din această lume îmbrăcată în alb, pură, aşa cum i-a fost şi sufletul, pur, nevinovat.

Floarea preferată – Violeta – numele mamei

Directoarea Şcolii cu clasele I – VIII Volovăţ, unde învaţă peste 500 de elevi,  profesoara Stela Antonovici, ne-a spus că în fiecare clasă, ieri dimineaţă, la prima întâlnire cu copiii de după tragedia petrecută în comună, s-a ţinut un moment de reculegere în memoria Angelicăi Boloca.

„Copiii sunt foarte afectaţi, iar noi încercăm să facem orele în mod normal, să nu le accentuăm şi mai mult durerea. Fiind la sat, toţi ştiu de tragedie, se cunosc între ei, este greu de imaginat ce este în sufletul fiecărui copil”, ne-a spus directoarea şcolii, care a mai completat că astăzi, în ziua înmormântării, nu numai colegii de clasă ai Angelicăi, ci mai mulţi elevi din şcoală o vor conduce pe ultimul drum, îi vor presăra calea cu flori, cu lacrimi, cu regrete. Fără folos, putem spune, dar este tot ce le-a mai rămas de făcut. Să fie alături de familia colegei lor, care, de sus, din ceruri, le va zâmbi, mulţumindu-le că nu au uitat-o.

Astăzi un înger de copil se înalţă la ceruri